Președintele Tribunalului Timiș, Adriana Stoicescu, ne-a obișnuit deja cu postările de pe contul personal de Facebook, în care își exprimă liber opiniile.
În ultima postare a sa, Adriana Stoicescu explică de ce justiția a ajuns să fie privită cu neîncredere, în România. Iată textul magistratului:
”Experţi in blaturi şi înţelegeri încheiate în birt, pe un colţ de masă ruptă, scrise pe un şerveţel şifonat, am reuşit să depăşim faza mediocrităţii în arta compromisului.
Înţelegerile altora, încheiate în urmă cu mulţi ani, pe deasupra capetelor noastre, ne-au adus în situaţia de azi, în care justiţia e privită cu un zâmbet neîncrezător şi dispreţuitor.
Zi de zi, privindu-ne cu superioritate şi zbierând, infractori condamnaţi definitiv ne ţin lecţii de drept şi moralitate.
Şi sunt crezuţi, pentru că, se pare, poporului încă îi plac hoţii.
Ce dacă au devalizat o ţară?
Au construit două case sinistraţilor, au împărţit nişte mărunţiş în faţa bisericii, iar asta ar trebui să echivaleze cu o cauză de nepedepsire.
Ne iluzionăm că toată societatea susţine necondiţionat lupta împotriva corupţiei.
În realitate, aceasta e dorinţa oamenilor cu bun simţ şi de bună credinţă.
A celor care încă mai cred în cei 7 ani de acasă, în reguli şi în munca cinstită, în supremaţia legii.
Ceilalţi îi invidiază pe corupţi şi, în adâncul sufletului, îşi doresc să ajungă la fel: în capul meselor pline de bucate, cu tone de aur pe ei, cu maşini şi case fără număr.
Atât.
Şi toate acestea, dacă se poate, FĂRĂ SĂ MUNCEASCĂ ŞI FĂRĂ SĂ RESPECTE LEGEA.
În timp ce alţii erau ocupaţi să caute căile şi mijloacele cele mai potrivite să controleze justiţia, poporul, aşezat comod în fotoliu, privea la televizor spectacolul lipsit de demnitate al încătuşaţilor defilaţi prin faţa camerelor de luat vederi, cu lumini şi microfoane înfipte în ochi.
Episodul achitărilor nu l-a mai urmărit nimeni…
Acum, mulţimea e ocupată să arunce cu noroi în capul sutelor de procurori, consideraţi vinovaţi pentru derapajele, grave, e adevărat, a câtorva.
Când foştii reprezentanţi ai magistraţilor au preferat să stea în pasivitate, am stat şi noi liniştiţi la locurile noastre.
Acum, sărim la beregata celor pe care tocmai ce i-am ales să ne reprezinte şi care încearcă, de bună credinţă fiind, să îndrepte ce se mai poate îndrepta.
Ne lăsăm conduşi de frustrări şi îi contestăm, fără a avea argumente, mânaţi, probabil, doar de dorinţa de a le lua locul, fără să avem înţelepciune şi răbdare….că de susţinere se pare că nu poate fi încă vorba.
Îi aducem la stâlpul infamiei pe inspectorii judiciari, uitând că sunt printre puţinii, care, în temeiul legii, prin acţiunile lor, pot să recredibilizeze sistemul, aducându-ne cu picioarele pe pământ atunci când, plini de noi şi copleşiţi de importanţă, ne credem dumnezei.
Înainte de a ne alătura orbeşte corului de detractori ai procurorilor, acuzându-i pe colegii noştri de toate relele, înainte de a trage adânc aer în piept pentru a striga cu convingere, alături de mulţime, „răstigniţi-i”, poate că ar fi momentul să ne privim în oglindă şi într-un exerciţiu de sinceritate, tardiv, dar atât de necesar, să răspundem la o întrebare simplă:
Unde am fost noi, judecătorii, în toţi aceşti ani?
Dar să o facem repede, pentru ca timpul nu mai are răbdare, iar vinovaţii fără vină cer să se facă lumină!”, a scris Adriana Stoicescu.