În Filipine, pentru a începe mica noastră plimbare scriptică prin lume, cu evocarea unui loc îndepărtat, se desfăşoară chiar acum concursul pentru desenarea lui „Miss Univers”, femeia cea mai frumoasă de pe planetă, în clipa de faţă, din punctul de vedere al unei comisii compuse din chinezi, sud-americani, africani, australieni, europeni. Nu ştiu dacă la competiţie participă şi fiice ale Evei din Carpaţi. Cei româneşti, nu cei polonezi. Dacă DA, atunci orice „frumoasă”de pe orice meridian este în pericol, căci tânăra femeie română, încă de pe vremea lui Mircea Cel Bătrân, făcea ravagii cu farmecul unic al fizionomiei sale.
Lăsând comisia din Filipine să aleagă, să compare, să clasifice „frumuseţi”, să trecem cu atenţia noastră pe la recent alesul preşedinte american Donald Trump. El nu e de dus la nici un fel de concurs de frumuseţe, dar secretarii şi subsecretarii mei îmi spun că nici n-a fost selectat de destin pentru asta. Până una-alta a dat dispoziţie, imitându-i poate şi pe micii europeni în chestiune, să se ridice un gard solid şi întins între ţara sa şi Mexic. Cel mai puternic om din lume pur şi simplu s-a săturat de imigranţi, în general, şi de cei mexicani, în special. Nu mai vrea, din motive bine ştiute, ca această categorie umană să „trebăluiască” pe teritoriul american.
Pare, pe un alt palier, că Donald Trump, repet, un personaj stâncos, imposibil de dus la un concurs de frumuseţe sau la unul de îndeletniciri delicate, doreşte să întărească prezenţa militară americană în Siria. Ştim în linii mari ce se petrece acolo. Domnul „director universal” Putin, este indispus pentru acest lucru. „Nu a fost informată Moscova de aceste intenţii”, a afirmat el. Am înţeles, şi ce-i cu asta?…
Trecând acum de la domnul Trump pe „bătrânul” continent (ne cerem scuze pentru această sintagmă stupidă, toate continentele sunt la fel de bătrâne) dăm de Anglia cea ceţoasă, înconjurată integral de ape marine. Cel mai notabil fapt ce poate fi legat de englezi este ieşirea lor din Uniunea Europeană. Adio Schulz, adio Merkel, adio Hollande, etc., au rostit guvernanţii britanici, după ce şi-au consultat poporul, să fim înţeleşi, nu a hotărât asta S.R.I-ul englez, adio, deci noi vom reporni pe drumul ce ni se pare nouă a fi cel mai potrivit. Printre altele, rapid, şi-au reconfirmat disponibilităţile de a fi pe mai departe strâns legaţi de marele lor fiu, Statele Unite ale Americii. Un lucru sigur, confirmat îndelung şi de istorie.
Pentru că tot am ajuns în zona Uniunii Europene, să spunem câteva vorbe şi despre ea. Se cam clatină, artificialitatea ei ca şi construcţie economico-socială sare în ochi. Nici militar lucrurile nu stau chiar atât de bine. Lasă senzaţia că e lipsită de forţă, că la o agresiune mai puternică n-ar putea replica. În Consiliul şi comitetele ei sunt prea multe femei, prea mulţi se îngraşă cu bani stând şi ridicând la mâini sau chiar moţăind pe băncile Parlamentului ei. Plus de asta, e invadată de sirieni, marocani, tunisieni şi alţi „oaspeţi dragi”.
Mergând spre estul continentului dăm peste ţări mai mici, unele chiar cu statutul de „Hopa Mitică”, prizoniere aproximativ jumătate de secol ale lanţurilor U.R.S.S. Mai toate au suferit alterări, fosta „labă comunistă” văzându-se încă, pare-se că în România cel mai mult. Noi continuăm, sper să nu fie o vocaţie, cu serviciile secrete, cu ofiţerii „acoperiţi”, cu amestecul acestor „servicii” în actul de justiţie, cu prea mulţi, mult prea mulţi, colonei, generali, care pe bani serioşi Dumnezeu ştie ce fac, ce păzesc. Sper că nu pe mine. Pe posturile de televiziune, moderatori de doi bani, tot felul de „Dane”, vorbesc de permanente „războaie între palate”, Cotroceni vs. Victoria, de situaţii „cutremurătoare”, chiar „devastatoare”, sub „furtunile” acestea ascunzându-se, în realitate, mai cu seamă pentru cei ce ne conduc, incompetenţa, necinstea, superficialitatea. Asta doar în două vorbe. Nu părem mai deloc preocupaţi de felul în care călătorim, ne tratăm bolile, de faptul că vecinii noştri nu ne sunt prieteni, ba, dimpotrivă, aş zice.
Ajungem, fireşte, şi la Rusia. Mare, întinsă, lacomă de teritorii, siberiană, agresivă prin politicienii ei, în declaraţii, dar şi în fapte, noroc că, pentru moment, relativ mărunte. Rusia e cu ochii pe toată lumea, îşi arată tancurile, flota, avioanele, ce ghinion pentru noi să le fim în „imediata apropiere”. Impresia mea e totuşi că ei, fraţii de la răsărit, nu sunt capabili de conflicte militare de durată. Defilarea de muşchi făcuţi din obuze şi rachete nu e totuşi plăcută şi, pentru orice eventuaitate, trebuie să fii pregătit. Pricep asta politicienii noştri de ocazie?…
Dar, pe final, să revenim la concursul de Miss Univers, din Filipine. Place ochiului ce vede acolo… place, cum să nu…Siluete prelungi, coafuri sofisticate, zâmbete îndelung exersate, peisaje superbe lăsate de Dumnezeu…