În acest final de iarnă ne întâlnim cu ciudățenii ale vremii sumbre, cu lipsa luminii și a culorilor vii. Contururile și culorile par estompat de ceața ori ploaia fină ce burnițează uneori. Dar totuși o speranță de primăvară se mai ivește odată cu soarele.
În galeria Helios din Centrul urbei o expoziție inedită atrage atenția chiar și trecătorului grăbit ce vede doar prin ferestre, printr-o stranie sincronicitate a culorilor și a liniilor cu cele de afară. Pe suprafața tablourilor se află o largă gama de culori fin estompate. O multitudine de culori telurice ce aduc aminte de natură, multe griuri, abundență de maroniuri ca într-o pădure înghețată e iarnă. Sunt culorile pământului de iarnă. Dar… și aici străbate câte o viguroasă pată a viului primăvăratic ce abia mai poate fi ținut să nu izbucnească.
Este o expoziție cu o alegere a lucrărilor extrem de unitară, ca tehnică de lucru dar și cromatică, în ciuda ideilor de la care s-a plecat și care sunt foarte diversificate. Sunt, de fapt, vizualizarea și punere în simeze a unor gânduri și teme foarte generale ca: liniștea, timpul cu ascuțimile sale, raportul dintre ființă și neființă. Din seria de introspecții interioare nu puteau lipsi lucrări dintr-o scurtă serie ce scot în evidență structuri interioare de orice fel ar fi acestea. Materia înconjurătoare este surprinsă în complexitatea sa. Chiar susurul apei este imaginat în formă grafică.
Este a cincea expoziție personală a artistului pe lângă multitudinea de apariții colective de până acum.
Rafael Matiaș, ca orice pictor ajuns la o maturitate artistică, încearcă să iasă din strictețile figurativului explicit și abordează cu mult aplomb abstractul. Acesta îi oferă o mai mare libertate de a experimenta bucuria lucrului în fața șevaletului. Dacă figurativul cere o mai mare rigoare, eliberarea în abstract dă liber la abordarea în formă plastică a ideilor și a noțiunilor, nu doar a formelor.
De fapt, asta este și tema principală a actualei expoziții „Explorări în imaginarul abstract” adică o scufundare în analiză. Pe lângă maturitatea artistică, deja pomenită, este totodată și un semn cert de tinerețe în spirit. Un blazat are certitudini, doar un june în gândire caută și se adâncește în explorări.
Așa cum însuși Matiaș recunoaște lucrările „…nu au o tematică anume, care vizează un domeniu concret. Ceea ce am intenționat să realizez a fost încercarea de a transpune anumite concept vizuale, folosindu-mă doar de elementele de limbaj cromatic, grafic și gestual într-o abordare abstractă… Am ales ca expoziția să se numească astfel, deoarece, ca și un explorator ce caută, descoperă și studiaza spații necunoscute, așa și eu am încercat să „navighez” prin acest imaginar infinit (reprezentat de fapt de tot ceea ce mă înconjoară în lumea exterioară, dar și din universul interior, mental și sufletesc) și să „notez și cartografiez” diferite stări, imagini și gesturi vizuale”.
După o scurtă perioadă în care a fost tributar clasicismului și manierelor de lucru academice, ca urmare a influenței studiilor, artistul a simțit nevoia de a curăța o parte din lucrări de balastul ideaticului dar și din paleta cromatică. Apelarea la abstract este o asumare căutată și voită. Chiar și în plan tehnic actualele lucrări vin cu noutăți. Rafael Matiaș a abandonat, cel puțin pentru moment, pânza de dimensiuni mari ca suport și a trecut la suprafața de hârtie de dimensiuni medii și chiar mici pe care aplică culori acrilice în tehnică mixtă ce țin și de grafică, nu doar de pictură. Există până și elemente de pastel în aceste picturi.
Întreaga expoziție, ce trebuie văzută de oricine are răgazul unei jumătăți de oră de liniște, este o pledoarie pentru gest și pentru bucuria de a picta. Este un joc de oameni mari ce descoperă jocul cu ceea ce oferă limbajul culorilor și formelor.
