Nu-s vinovat față de fapta mea
La ora când cobor legat în fiare
Să-mi ispășesc osânda mea cea grea,
Cu jurămintea-n slavă, strig din închisoare
Nu-s vinovat față de fapta mea!
Nu-s vinovat că mai păstrez acasă
Pe-un raft, întâiul meu Abecedar
Și că mă-nchin când mă așez la masă
Prea-cuviincios, ca preotu-n altar.
Nu-s vinovat că m-au iubit devenii,
Curat cu sufletul străpuns,
Din Aqualand sau din dealul Cetății
În care atâția serpi toți s-au ascuns.
Nu-s vinovat c-am petrecut cu tihnă
Crăciunu’-n fiecare an, cu drag,
Sau c-am primit colindători în tindă,
Cum din bunic în tată mi-a fost drag.
Nu-s vinovat că-n Primărie-i bine
Și toți funcționarii au uitat de „rău”,
Dar nu m-am plâns niciodată că este greu.
Dac-am strigat că haitele ne-njură,
Uitând că pentru toți eu am făcut ceva,
Mi-au luat și pâinea de la gură,
Nu-s vinovat de fapta mea!
Nu-s vinovat c-am îndârjit șacalii
Când am răcnit cu sufletul durut,
Că nu-mi dau eu Cetatea pentru toți Uralii
Și nu voi fi ca Groza sau Stalin peste Prut,
Și nici ca Mărginean, perdantul din trecut.
Proiectul meu McDonalds, Shell sau roade
Și Deva a crescut cu mine ca un zeu,
Nu voi lăsa pe nimeni să o prade,
Dar simt și-acum pe piept cât e de greu.
De-aceea, când cobor legat în fiare,
Împovărat de vina cea mai grea,
Cu Fruntea Sus, de-aici de la strânsoare,
Nu-s vinovat de fapta mea!
Mircia Muntean
sursă: glasul-hd.ro