Ce scriitori sunt lângă noi şi are la o anumită distanţă? La recentele Alegeri din Filiala Timişoara a Uniunii Scriitorilor un şir de absenţe s-au datorat distanţelor. Erau de departe. Un şir de bănăţeni erau în alte Filiale ale Uniunii Scriitorilor fiindcă… se mutaseră la Bucureşti, Iaşi, Cluj. Consult recentele enciclopedii care vor să cuprindă toţi scriitorii din Banat. Unii lipsesc din toate. I-am uitat? Sunt mari? Unii sunt importanţă, cu învăţăcei iluştri? Ilustrissimi?
E momentul să ne amintim de Vasile Voia, n. 20 octombrie 1938 Slatina-Nera/Caraş Severin. Critic literar, eseist. Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1963), doctorat în litere, 1978. Profesor de literatură română şi literatură comparată, cu cărţi despre Novalis, 1981; Tentaţia limitei şi limita tentaţiei. Glose la mitul faustic, 1997; Aspecte ale comparatismului românesc, 2002; Invalizii zeului Apollo. Introducere în poezia modernă, 2005. Excepţionale traduceri: Hans Georg Gadamer, Heidegger şi grecii. Addenda: Walter Biemel despre Heidegger, 1999. Şi… Proza românească în perioada dintre cele două războaie mondiale, antologie comentată, Şi… câteva romane despre eroi ai Banatului.
S-a spus că Tentaţia limitei şi limita tentaţiei. Glose la mitul faustic (1997), Literatură comparată. Principii teoretice şi studii aplicate (1998) şi Aspecte ale comparatismului românesc (2002) sunt cărţi ce sintetizează concepte fundamentale ale comparatismului, relevând totodată dificultăţile unei armonizări totale a principiilor şi teoriilor cu relieful concret al operei literare. În acest context, „idealul poeticianului comparatist” este figurat ca „dialectică a convergenţei şi divergenţei, a similitudinii şi diferenţei”, comparatistul căutând să statueze, totodată, „un sens comun şi o metodologie unitară”.
Şi: „În Invalizii zeului Apollo. Introducere în poezia modernă. Partea I: Novalis şi Hölderlin (2005), Vasile Voia porneşte de la premisa că poezia modernă îşi are originea în poetica romantică, elementul de continuitate constituindu-l evoluţia permanentă şi fructuoasă a liricii spre purificare de sens şi expresie şi spre esenţializare. Miturile fundamentale şi fondatoare ale romantismului (mitul sufletului, mitul inconştientului şi al poeziei) reconfigurează un univers ficţional ce se impune mai ales prin originalitate, printr-o singularitate evidentă. Căutând să-şi explice şi să detalieze propriul său efort hermeneutic, Vasile Voia observă că „nevoia de clarificare a unor aspecte ale poeziei moderne, utilitatea stabilirii unui consens în privinţa găsirii unor categorii şi criterii adecvate pentru explicarea şi înţelegerea fenomenelor de structură impunea actualizarea nu atât a poeziei, cât a teoriei poetice a romantismului”.
A fost nu doar un savant, ci şi un eminent Profesor. Vasile Voia este întâmpinat de studenţii, învăţăceii, prietenii săi cu un volum coordonat de Mihaela Ursa: Intersecţii comparatiste contemporane. Studii dedicate profesorului Vasile Voia. Scriu colegi de catedră, autori care trăiesc „afinităţile elective” cu profesorul, germanişti din Cluj şi din Timişoara. Volumul e încheiat cu pagini ale foştilor studenţi care răspund la întrebarea: „Cum era profesorul Vasile Voia?”. Mai multe despre omul şi profesorul Vasile Voia aflăm din amplul interviu pe care profesorul i-l acordă lui Ilie Rad.
Spune Vasile Voia: „Eram un om din Banatul de Sud, venit la studii în capitala Ardealului, cu încredere şi conştiinţa morală inoculată, în primul rând, de ambii bunici. Cel dinspre tată, ţinând de epoca strălucitoare a imperiului. Ca şi, în foarte multe alte cazuri, orgoliul lui era de a fi fost catană la împăratul… Celălalt, bunicul „intelectual”, venind într-o epocă mai târzie, era om citit, de o inteligenţă sclipitoare…. A stat în Italia patru ani ca prizonier de război, undeva în zona golfului Mestre. A fost dus la Canal şi la Poarta Albă, a stat în detenţie doi ani”.
Sentimentul care rămâne după fiecare mărturie a lui Vasile Voia e că studiile noastre despre Banat sunt mereu fisurate şi că profesorul Voia are nu doar o memorie admirabilă, ci şi un devotament mărturisit faţă de Banat: „Oamenii din satele bănăţene au fost deportaţi cu familiile şi au petrecut mulţi ani în Bărăgan. Ridicările, deportările erau executate de Securitate şi armată… Romanul consăteanului şi bunului meu prieten Tudor Gherman, Moartea şi rusoaica (Ed. de Vest, Timişoara, 1996) este expresia acestor tragice evenimente, a unui imaginar apocaliptic…”
Profesorul clujean trăieşte, şi azi, sentimentul pierderii: „Mi-am petrecut copilăria în acest sat bănăţean binecuvântat de Dumnezeu…”.
Ce mai spun foştii studenţi ai profesorului Vasile Voia?
„Era un vorbitor plăcut, atractiv, cu o mare dragoste de meserie.” Dar: „Exista un contrast stilistic puternic între discursul său şi al lupilor tineri”. Corin Braga, Ştefan Borbely, Ovidiu Mircean, Ruxandra Cesereanu, chiar şi Diana Adamek păreau proveniţi din alt câmp energetic. Discursul profesorului Voia era, cu alte cuvinte, al unui supravieţuitor din alte vremuri, din toate unghiurile, de la cel stilistic, până la cel vestimentar”, spune fostul său student Adrian Mureşan.
Nu ne rămânem decât să revedem „biblioteca Vasile Voia” şi să-i recitim, cu creionul în mână, cărţile regăsitului bănăţean. Un bănăţean de seamă, Vasile Voia.
