Așa cum s-a mai povestit aici în aceste rânduri despre aspectul unui oraș cu pretenții de modernitate am vorbit despre zona Gării de Nord. Dacă despre imprejurimele apropieate nu se pot spune prea multe lucruri de bine despre tot ce ține de spțiul delimitat de gară și de anexele sale lucrurile sunt într-un progres evident.
În general este acceptată ideea că o gară pe lângă rolul ei direct de cale de comunicație între localități ar trebui să fie și o carte de vizită a municipalității respective. Pe aici intră și iasă sute sau mii de oameni zilnic. Dacă localnicii ce fac naveta și trec de două ori pe zi prin gară nu-i mai impresionează nimic, totul fiind cunoscut, pe un străin de țară sau meleaguri ce vine rar sau prima dată impresia este puternică. Dacă despre imprejurimi am mai vorbit recent chiar pe larg în mai multe episoade dsepre gară nu am mai adus vorba de mai mult timp. Și este păcat fiind o evidentă surpriză plăcută pentru oricine nu a călătorit de mult.
Clădirea „gării mari” cum este știută de tot natul Gara de Nord a orașului a trecut recent printr-o igienizare binevenită și o minimă renovare și se pot spune lucruri destul de bune.
Cel ce vine din afară și se apropie de gară nu poate să nu observe schimbarea la faț(ad)ă a clădirii principale. Mult mai curată și aranjată decât în anii trecuți. A dispărut buchetul de chioșcuri cu de toate ce umpleau peronul exterior al clădirii. Acestea atrăgeau din păcate o mulțime de clienți dar puțini din ei erau suficient de civilizați pentru a lăsa locul curat. Comerțul cu mărunțișuri aducea și necazul veșnicelor deșeuri ce le plimba vântul de colo-colo. Acum cine are nevoie de cumpăraturi întră în fostul hol al casieriilor dinspre „liniile Reșița” unde există un magazin alimentar civilizat ca în orice cartier din oraș.
Nici veșnicele mașini parcate în platoul din față nu mai este accesibil pentru cei ce veneau și uitau vehicolul cu săptămânile nu mai este plin. Doar o terasă destul de cochetă cu umbrele și flori mai ocupă un colț al platoului.
Parcă inhibați de schimbarea de afară am avut o reținere de a intra. Cu teama că se vor nărui primele impresii favorabile ca în zicerea de pe vremea vechilor circuri ce promiteau „că afară e vopsit gardul …” . Dar nu. În holul mare al caselor era o curățenie suspectă! Vechiul mozaic slinos și cam alunecos a fost înlocuit cu un pavaj din piatră de granit. Nu erau cozi interminabile la caserii. E drept că pe la prânz nici nu e o oră de aglomerație.
Există chiar și un automat de bilete electronic. Fără bani și nici cu intenții serioase de a pleca undeva nu am putut verifica dacă funcționează. În schimb funcționa noul panou electronic de plecări și sosiri. Asta nu este o noutate absolută deoarece chiar și panoul cel vechi funcționa destul de bine.
Peroanele de asemenea măturate temeinic și flori pe stâlpi.
Până acum totul sună ca un articol publicitar. Prea e de bine cam totul. Dar urmează surprizele și mai mari. Tunelul de acces la peroane unde pe timpuri era raiul boschetarilor ce-și făceau nevoile pe acolo și mirosea de-ți muta nasul arăta de data asta maturat, curat și cu un vag miros de deodorant. Am suspectat o posibilă vizită de rang înalt sau o inspecție „inopinată” de care s-a aflat pe căi lăturalnice.
Surpiza avea să vină mai târziu la o discuție liberă și deloc formală cu Alexandru Simu director al regionalei CFR Timișoara. Dânsul a povestit despre eforturile serioase ce se fac pentru a da o față umană gării ce până mai acum doi trei ani arăta ca în filmele de groază. Fără mulți bani, doar din resurse proprii ale regionalei, s-a schimbat în bine cam totul ce întră în contact cu călătorul. Sigur că mai este mult de făcut . Sigur că nu e totul perfect, dar pentru nivelul de la care s-a plecat saltul este evident. Și da! Întradevăr pe holuri se folosesc și deodorante în procesul de curățenie. Nu a fost doar o părere olfactivă ci un adevăr atât de normal.
„În cei patru ani de când sunt la conducerea regionalei …am încercat să facem tot ce a depins de noi și de banii alocați la momentele respective . Noi pe investiții din surse proprii, nu de la bugetul de stat, nu fonduri europene, am încercat să schimbăm cât de cât fața acestei gări, acestei porți de intrare în Timișoara. Tot s-a vehiculat că vor fi fonduri europene pentru reabilitarea gării Ele sunt întrun draft care e la stadiul de discuție încă. Din câte spunea și ministrul Răzvan Cuc care a fost la vremea respectivă la Timișoara că sunt cuprinse într-un program de investiții, pe fonduri europene, un număr de 47 de stații de cale ferată dintre care Regionala Timișoara are un număr de 6. Numai că, dacă ținem cont că noi în 2021 găzduim Capitala Culturală Europeană, am început să fac demersuri pentru a repara și a face un up-grade la clădirea stației de călători din Timișoara. Și am vrea până în 2021 să o finalizăm. Începând din acest an o să inițiem lucrări de reparații și de modernizare a clădirii de călători din Timișoara pe sursă de finanțare proprie a Companiei Naționale de Căi Ferate. Și în derulare concomitent avem acum studiul de fezabilitate pe culoarul patru pan-european ramura sudică, ce înseamnă Arad-Timișoara-Caransebeș-Orșova-Calafat. Acest studiu pe culoarul patru nu se referă la clădiri ci doar la partea de infrastructură de linii, peroane, copertine, și accesul călătorilor în stație și din stație.”
Mai în glumă sau poate chiar serios directorul „se plânge” că dușmanii cei mai mari ai curățeniei sunt porumbeii ce umplu de mizerie diverse locuri. Nu ajută nici țepele instalate nici un megafon cu sunete stridente ce nu deranjau decât locatarii din jur. Mai nou au învățat să intre și în interiorul holului mare pe jos pe lângă călători după care lasă urme pe pereți!
