România se confruntă cu o mare problemă în ceea ce priveşte poluarea transfrontalieră. Pe locul fostului combinat Moldomin de la Moldova Nouă a răms doar un strat gros de resturi de minereuri periculoase, care de fiecare dată când bate vântul cu putere ridică praful care se depune peste tot. Cum pe malul Dunării bate un vânt puternic de două ori pe an, timp de 6 luni praful ajunge în casele şi în plămânii locuitorilor din Moldova Nouă, iar restul anului este dus de vânt până pe malul opus al fluviului, la sârbi.

Timp de 30 de ani, între anii 1976 şi 2006, combinatul a funcţionat şi a exploatat zăcământul de cupru din subteran. După anul 2006, când s-a închis uzina, nimeni nu s-a sinchisit să ecologizeze zona. Ei bine, în aceşti 40 de ani, pe locul fostului combinat s-au adunat zeci de tone de resturi de minereu. O problemă majoră, recunoscută de autorităţile din România şi condamnată de vecinii sârbi. Și totuşi, nici acum, în 2017, şi după o condamnare din partea Curţii Europene de Justiţie, nimeni nu pare să ia vreo măsură.

Condamnarea Curţii Europene şi prelungirea termenului de ecologizare

Anul trecut, România a fost condamnată de Curtea Europeană de Justiţie pentru poluarea transfrontalieră de la Moldova Nouă. Nu a fost aplicată nicio sanţiune, dar încă riscăm să plătim amenzi de sute de mii de euro. Ministerul Economiei, cel care răspunde de ecologizarea zonei, a promis atunci că va interveni prompt.

„Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre prin care constată că România a încălcat dreptul UE, prin neluarea măsurilor necesare în scopul prevenirii poluării cu praf de pe suprafaţa iazului Boşneag-extindere, aflat în proprietatea privată a statului şi în administrarea SC Moldomin SA Moldova Nouă.

Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri, împreună cu autorităţile competente în domeniul care face obiectul cauzei – Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională pentru Resurse Minerale – depun toate eforturile pentru implementarea rapidă a unei soluţii în ceea ce priveşte iazul Boşneag-extindere.

În acest sens, adaptăm cadrul legislativ pentru a răspunde corespunzător obligațiilor ce decurg din Directiva 2006/21/CE. Urmărim cu atenție procesul de implementare a unei soluții, în ceea ce priveşte iazul Boşneag-extindere și vom demara o analiză menită să clarifice responsabilitatea situației prezente.

De asemenea, vom purta un dialog strâns cu reprezentanții Comisiei Europene, astfel încât să evităm declanşarea unei acţiuni în constatarea neexecutării hotărârii pronunţate și impunerea unor sancțiuni pecuniare. Precizăm că la acest moment nu se aplică sancţiuni pecuniare.

Cauza are ca obiect o acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor consacrate de dreptul UE, si anume art. 4 şi 13 alin. (2) din Directiva privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive 2006/21/CE în ceea ce priveşte iazul Boşneag-extindere”, declara Ministerul Economiei în 2016.

A trecut un an, timp în care trebuia făcută ecologizarea, dar nimic. Anul acesta, incapabile să rezolve problema, autorităţile române au cerut amânarea termenului până la care zona va fi lipsită de poluare. Mai marii Ministerului Economiei au găsit însă o soluţie pentru ecologizare.
„Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.57/2016 a fost reglementată modalitatea prin care statul român, prin Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, care are sub autoritate persoane juridice responsabile cu gestionarea deșeurilor din industria extractivă şi care nu pot îndeplini aceste obligaţii, să finanțeze din fonduri alocate de la bugetul de stat prin bugetul acestuia, măsurile necesare îndeplinirii obligațiilor de mediu.
Prin bugetul de stat alocat Ministerului Economiei pentru anul 2017 sunt asigurate integral sumele necesare atât pentru proiectul tehnic cât şi pentru execuţia lucrărilor proiectate. Soluţia tehnică a fost acceptată de Comisia Europeană şi constă în realizarea unei instalaţii de stropire care să umecteze suprafaţa iazului de decantare astfel încât particulele fine de praf să nu mai fie luate de vânt şi să polueze localităţile limitrofe. Termenul de finalizare a lucrărilor este luna iulie 2018.

Facem precizarea că lucrările se vor efectua etapizat, fapt ce va permite începerea operaţiunilor de stropire încă din acest an, pe măsură ce vor fi echipate tronsoane din instalaţia de stropire, urmând ca definitivarea instalaţiei prin înlocuirea echipamentelor vechi existente să se facă anul viitor”, a transmis Ministerul Economiei.

Ecologiştii, împotriva umectării

De 10 ani, o organizație ecologistă de mediu, GEC Nera, a monitorizat situaţia de pe malul Dunării. Membri acesteia au făcut nenumărate memorii la Ministerul Economiei şi la Guvern pentru a lua măsurile necesare stopării poluării.

Acum, când s-a decis ce soluţie se va adopta – umectarea zonei prin stropiri, ecologiştii se împotrivesc acesteia. Ei spun că prin plantări de vegetaţie poluarea ar fi stopată, o soluţie mai simplă şi mult mai puţin costisitoare.

„Uniunea Europeană nu a impus soluţii tehnice de ecologizare a iazurilor de la Moldova Nouă. Prin decizia Curtii de Justiţie a UE s-a constatat că prin acestă poluare România a încălcat Tratatul de Aderare la UE în domeniul managementului deşeurilor industriale şi s-a fixat un termen de ecologizare a iazurilor. Soluţia tehnică este inclusă în răspunsul dat CJ a UE de Guvern si este una pompieristică pentru încadrarea în termenul fixat… dar nu şi durabilă. Soluţia durabilă este ecologizarea iazurilor prin metode vegetative (plantări de specii de arbori și vegetaţie ierboasă adaptabile la praful de steril minier de pe iazuri). O asemenea metodă a dat rezultate bune pe 5 ha, pe aceleaşi iazuri, în anii ‘90.

Cele mai mari dezavantaje ale metodei ce vizează stropirea iazurilor sunt:
-investiție specifică mare la ha;
-costuri mari de energie în timpul exploatării, tot de la Bugetul de Stat, pentru că SC MOLDOMIN este într-un etern proces de lichidare şi nu are bani;
-nesiguranţa momentului optim al stropirii care depinde de prognoza meteo de vânt puternic şi care este doar o prognoză;
-infrastructura de stropire riscă să fie furată în cazul în care aceasta va fi metalică, aşa cum s-a întămplat după 2006 cu reţeaua de conducte pentru distribuirea pe iaz a apelor încărcate cu steril minier provenit de la uzina de preparare a cuprului.

Ar trebui ca Agenţia pentru Protecţia Mediului Caraş – Severin, Primăria Moldova Nouă, Instituţia Prefectului Judeţul Caraş – Severin, şi Consiliul Judeţean Caraş – Severin să accepte soluţia de stropire a iazurilor ca o soluţie provizorie pentru a evita sancţiuni din partea CJ a UE şi să acţioneze ferm pentru a impune în viitor soluţia de ecologizare vegetativă. Prin oazele de vegetaţie spontană apărute pe iazuri, natura dă deja o lecţie autorităţilor în ce priveşte modalitatea de ecologizare.

Altfel, peste câţiva ani, ne-am putea întoarce la momentul 0 a coşmarului pentru populaţie, care vine odată cu furtunile de praf de la Moldova Nouă”, spun cei de la GEC Nera.

Ce spun sârbii?

Praful poluant care porneşte de la Moldova Nouă ajunge peste Dunăre, în localitatea Veliko Gradiste. Orăşelul este unul turistic, iar pe malul fluviului, cea mai afectată zonă de poluarea din România, este un adevărat complex turistic. Zeci de case de vacanţă, pensiuni, restaurante şi o zonă de agrement chiar pe faleză. Proprietarii de penisiuni sau cei care au case de vacanţă spun că s-au săturat de situaţie.

„Când bate vântul, praful vine peste Dunăre şi ne acoperă acoperişurile. Nici nu putem deschide geamurile când e praf. Uneori praful se aşează pe geamuri de nici nu mai vezi afară. Este dăunător pentru noi, clienţii se sperie când văd norul de pulbere şi mulţi aleg să nu mai revină. De asemenea, mulţi dintre cei care au case de vacanţă nu mai vin nici în weekend şi şi-au scos deja casele la vânzare. An de an rămânem tot mai puţini”, spune proprietara unei pensiuni.

Autorităţile din Veliko Gradiste au fost cele care au făcut ca România să fie condamnată de Curtea Europenă de Justiţie. Sătui de situaţie, reprezentanţii primăriei de aici au sesizat Comsia Europeană care, iată, s-a implicat în problemă şi acum cere ferm României să ia măsurile impuse. Din păcate, poluarea nu pare să fie de interes pentru guvernanţii noştri.