În general, politicianul este o reptilă dezgustătoare. Nu are principii, rușine, simțul ridicolului, tată-mamă, candori, limite, milă. Te vinde pe nimic, e lipsit de educație și scrupule, adesea mojic, mai mereu cinic, sigur de el, semidoct, cu o limbă română ce miroase la subsuori, mieros înaintea alegerilor și plictisit în timpul mandatului. Are studii aproximative la tot soiul de universități de doi lei, poate că a ajuns la bacalaureat cu mult după 30 de ani, e iubitor de manele și nu ezită să-și angajeze copiii, amantele, neamurile de sânge sau de buric/pirostrii în disprețul tuturor legilor. Subtil legionar după 3–4 ciocănele de tărie de pe la noi, urăște țiganii, ungurii și evreii fiindcă este, evident, patriot. Crede că știe tot și că poate spune orice fiindcă oamenii l-au ales. Dar religia asta a alegerii de la urne, brusc, nu mai valorează nimic atunci când, surpriză, votatul trece la un alt partid fiindcă, nu-i așa, votul nu e imperativ. Majoritatea acestor mizerabile exemplare de crocodil păros sunt creștini ortodocși și țin să arate asta fie cu ajutorul unor crucioaie ce le pun în evidență pieptul de primar general, fie închinând-se înaintea meciurilor naționalei de fotbal. Și, da, să nu uit, ipochimenul e lacom de bani, lingușeli, ode și întâmpinări cu pâine și sare înainte de a asculta, liric, poeziile recitate de elevii dresați.
Dacă nu am spus destule lucruri dezgustătoare despre acest specimene, vă rog să completați dv. în gând. Dar nu cu aceeași asprime. Poate că, la urma urmei, unii dintre ei sunt de înțeles, de scuzat. De pildă, poate că nu e așa grav că dna Grapini este la nivelul clasei a V-a la limba română fiindcă, nu-i așa, dumneaei este patrioată, deci o bună româncă. Poate că primarul din Bethausen, acum trecut de la PSD la PNL, a glumit atunci când a spus că Iohannis nu e de aceeași rasă cu noi, românii. Poate că doctoratul furat al lui V. Ponta, în urma căruia el a intrat în avocatură, e doar un episod lipsit de importanță, de fapt. Poate că gestul Firei de a-l prezenta luni seara și pe consilierul Dumitru Dragomir, unul dintre cei mai toxici și xenofobi parlamentari ai Partidului România Mare, nu e decât un frivol și, deci, nevinovat capriciu al PSD-ului actual. Căruia îi plac pușcăriașii de Rahova, adică acolo unde Corleone a stat șapte luni după 1989. Poate că și cariera politică a dnei Gorghiu — cu trei universități aproape concomitent —, ce reprezintă cu succes liberalismul timișean la Bucale, e tot un exemplu de cultivare a valorilor. Sau, ca să ajung și la USR, poate că Stelian Ion a făcut o glumă atunci când a obținut o locuință în baza unui fals.
Evident, sunt mult prea multe asemenea exemple, dar, tot atât de corect ar fi să spunem că nu toată clasa politică românească este așa. Din fericire. Nenorocirea însă e în altă parte decât ați crede la capătul acestei diatribe. Nenorocirea e că acești politicieni sunt exact după chipul și asemănarea noastră. A celor care, prin votul nostru, i-am cocoțat acolo. Din păcate, noi, votanții care mergem sau care nu mergem la vot, suntem complicii lor cei mai apropiați. Fiindcă, la rândul nostru, jubilăm atunci când partidul nostru obține o victorie necinstită în fața altora. În virtutea principiului că și Ăia au procedat la fel, suntem, da, complicii morali ai oricăror derapaje, lovituri sub centură, mojicii ș.a.m.d.
Din păcate, asta nu este politică! Pentru mine, asta este ceva trist și rudimentar.
