Unul dintre cele mai vechi locuri de destindere și promenadă ale orașului este Parcul Regina Maria. Sau Parcul Poporului, cum era numit pe vremea cand toate erau ale poporului muncitor iar el, saracul, nici nu știa câte bogății are în proprietate.
La intrarea dinspre podul Decebal, de peste un secol, se află o monumentală poartă de acces. Decorată după moda de acum o sută de ani. Cu o intrare mare pentru vehicole și două porți mai mici pentru pietoni. Ansamblul foarte armonios conceput avea și o serie de decorațiuni. Deasupra intrării principale a străjuit multe zeci de ani un lampadar meșteșugit realizat de artizanii vremii. Au trecut războaie peste aceste locuri. A trecut și Revoluția de la 1989 ce și-a avut un punct fierbinte chiar la picioarele porții. Nimănui nu i-a stat în cale istoricul felinar.
Să tot fie șase poate șapte ani de când edilii locali au hotărât că ar trebui renovată poarta. Doar în aparență a fost o treabă bună. S-a stricat tot cam cât s-a reparat. Au tencuit la repezeală zidurile, au dat cu o mână de vopsea. Arată aproape bine. Dar tot cu acest prilej s-a demontat felinarul. Chipurile ca să fie restaurat. Și de atunci nimeni nu mai știe nimic. A dispărut ca … lampașul în ceață.
Poate un mic întreprinzator a făcut doi lei la un centru de fier vechi. Poate stă la loc de cinste în curtea vreunui mic șefuleț fără scrupule? Doar trei din cele patru lanțuri de susținere mai atârnă sinistru ca o spânzurătoare în așteptarea condamnatului.
Nici nu mai știi cum e mai bine, să lași în paragină un monument sau să te faci că-l repari și să dosești câte ceva din el pentru folosul propriu?
Ar fi timpul ca edilii ce și-au terminat de numărat voturile să-și mai suflece mânecile și să pună în loc măcar un bec cât de chior. Ori poate că la așa perspective luminoase ce ni se arată, nu mai e nevoie de un lămpaș stradal?
