Poluarea şi exploatarea resurselor naturale de către umanitate continuă să împingă Pământul dincolo de capacităţile sale de rezilienţă: şase praguri ecologice sunt în prezent depăşite, iar alte două sunt pe punctul de a fi depăşite, se arată în actualizarea publicată miercuri a unui studiu de referinţă asupra conceptului celor nouă „limite planetare”, transmite AFP, citată de Agerpres.

Schimbările climatice, defrişările, pierderea biodiversităţii, cantitatea de substanţe chimice sintetice (inclusiv materiale plastice), deficitul de apă dulce şi echilibrul ciclului azotului sunt cele şase limite care au fost în mare măsură depăşite, conform studiului realizat de o echipă internaţională formată din 29 de oameni de ştiinţă.

Alte două – acidificarea oceanelor şi concentraţia de particule fine poluante prezente în atmosferă – sunt aproape de pragurile de alertă. Doar starea stratului de ozon se situează mai jos, cu o marjă bună.

Aceste „limite planetare”, corespunzătoare unor praguri ce nu trebuie depăşite în cadrul a nouă domenii astfel încât ecosistemele să poată evolua într-o „zonă de funcţionare sigură” pentru a păstra locuibil Pământul, au fost definite în 2009 de Centrul de Rezilienţă din Stockholm.

Dezbătută încă de la crearea sa, această noţiune a „limitelor planetare” a devenit treptat o referinţă în ştiinţa sistemului Pământului, fiind menţionată în rapoartele Grupului interguvernamental de experţi asupra evoluţiei climei (GIEC) al ONU, iar influenţa sa s-a extins în lumea politicii şi în economie.

În 2019, doar încălzirea globală, rata de dispariţie a speciilor şi ciclul azotului au depăşit aceste praguri.

„Prin limitele planetare, identificăm procesele importante care menţin Pământul în condiţiile de viaţă care au prevalat în ultimii 10.000 de ani, în timp ce umanitatea şi civilizaţia s-au dezvoltat”, a explicat autoarea principală a studiului, Katherine Richardson, profesoară la Globe Institute din Copenhaga.

Studiul publicat miercuri reprezintă a doua actualizare majoră, după cea din 2015.

„Încă ne mişcăm în direcţia greşită (…) şi nimic nu indică faptul că vreuna dintre aceste limite – cu excepţia stratului de ozon, care se restabileşte lent după interzicerea clorofluorocarburilor – începe să evolueze în direcţia bună”, a declarat Johan Rockstrom, directorul Institutului Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic (PIK).

„Acest lucru înseamnă că ne pierdem capacitatea de rezistenţă şi punem în pericol stabilitatea sistemului Pământului”, a adăugat cocreatorul acestui concept.

– „Nivel nemaivăzut de patru milioane de ani” –

În ceea ce priveşte biodiversitatea, limita acceptabilă ar fi o rată de dispariţie a speciilor de zece ori mai mare decât rata medie din ultimii 10 milioane de ani. Însă, în vremurile noastre, extincţiile se petrec de cel puţin o sută de ori mai rapid, respectiv de zece ori mai mult în raport cu pragul recomandat.

În ceea ce priveşte schimbările climatice, limita adoptată este aceea a concentraţiei de CO2 din atmosferă. Aceasta s-a menţinut foarte aproape de 280 de părţi pe milion (ppm) timp de cel puţin 10.000 de ani înainte de revoluţia industrială. Însă, în 2022, a atins 417 ppm, mult peste o limită de siguranţă definită de studiu la 350 ppm.

„Ne îndreptăm către o încălzire de 2,5 grade Celsius, 2,6 grade Celsius sau 2,7 grade Celsius, un nivel nemaivăzut de patru milioane de ani”, a avertizat Rockstrom.

Mii şi mii de compuşi chimici artificiali – microplastice, pesticide, deşeuri nucleare sau medicamente care poluează mediul înconjurător – au fost cuantificaţi pentru prima dată. Iar limita este şi aici în mare măsură depăşită.

Studiul evidenţiază, printre cele mai importante concluzii ale sale, că diferite depăşiri ale limitelor se amplifică reciproc, cu o legătură esenţială între creşterea concentraţiei de CO2 şi deteriorarea biosferei.

„După schimbările climatice, integritatea biosferei reprezintă al doilea pilon al planetei noastre”, a declarat Wolfgang Lucht, responsabil de analiza sistemelor Pământului în cadrul PIK. „În prezent o destabilizăm luând prea mult din biomasă, distrugând prea mult din habitat şi defrişând prea mult”, a adăugat el.

Însă, în cazul cele nouă domenii, situaţia poate reveni sub pragurile de alertă, încurajează studiul

„Este pur şi simplu vorba despre stabilirea limitelor cantităţii de deşeuri pe care le aruncăm în mediul înconjurător şi a cantităţii de materii prime extrase”, a spus Richardson.