Piața Traian sau ”Piața Plângerii”, cum o mai numesc cetățenii, se află într-o stare deplorabilă de mai bine de 15 ani. Clădirile părăsite, mizeria prezentă în permanență și mirosul insuportabil, plasează zona departe de civilizația municipiului Timișoara. Piațeta din zona bisericii sârbești, aflată în centru, conturează o imagine macabră. Iarba care crește în piatra cubică, peturile și ambalajele aruncate peste tot, nu atrag niciun semanal de alarmă autorităților sau conducerii.
Tencuiala clădirilor istorice stă să cadă la orice pas. Copacii cresc exact în acoperișul acestora, iar geamurile sunt sparte sau lipsesc. Magazinele, restaurantele, micile întreprinderi, cu rol definitoriu în creșterea economică, au intrat în insolvență, ori managerii au renunțat la zona respectivă, din cauza stării în care se află. Acum sunt doar spații goale, cu lacătul pus pe ușă, la parterul clădirilor.
Minoritatea, o anumită etnie, cu domiciliul în Piața Traian, precum și lipsa tinerilor, aduc o imagine negativă zonei. Cei mai mulți timișoreni sunt doar în trecere în această zonă, fără să staționeze măcar câteva minute. Motivul? Lipsa curățeniei și civilizației. Temperaturile ridicate pe timpul verii obligă localnicii să se plimbe ”la bustul gol”.
Weekendurile sunt alocate tot localnicilor din zonă, care își întind păturile la marginea șoselei, în speranța că cineva le va cumpăra vechiturile puse la vânzare. Autoritățile împart amenzi, însă, în zadar. Așa zișii comercianți colecționează zeci de amenzi, fără să plătească, măcar una. Imaginea pare una desprinsă de realitatea unui oraș multicultural, precum Timișoara. Zona istorică a Pieței Traian pare a fi plasată într-un al univers, în comparație cu Piața Operei, Libertății sau Unirii. Orașul florilor sau mica Viena, ascunde printre frumusețile centrale, și cartiere uitate.
Care este soluția pentru reabilitarea Pieței Traian?
Centrul istoric uitat din Piața Traian, are nevoie de ”atenție” din partea responsabililor. Soluțiile posibile, până în momentul actual, și încercările de reabilitare a pieței sunt dezvăluite de către Adrian Orza, consilier local independent.
”Problema acestei zone e că aici trăiește o populație îmbătrânită și o anumită etnie, care aduc uneori o imagine negativă. Am încercat din punct de vedere comercial, cu ani în urmă, să revigorăm piața. Dacă începe să miște din punct de vedere economic, atunci lucrurile încep să se schimbe din punct de vedere social, patrimonial și urbanistic. În anul 2000, când am început să reabilităm piața și când arăta superb, am rămas surprins. Am încercat să ținem o licitație prin care să permitem accesul teraselor, pentru localnici. După trei runde de licitații nu a dorit nimeni să vină aici. În trecut foarte multe evenimente le relocam aici sau o parte din ele, pentru a revigora Piața Traian. Este important ca lumea să vină, să consume în această zonă, să ridicăm economia zonei și timișorenii să știe că și această parte este vie. De asemenea, am înființat aici o piață a breslelor, a manufacturierilor. A funcționat o scurtă perioadă de timp, deoarece lipsesc breslele, meseriașii, artizanii. Acum imaginea pieței seamănă cu un loc părăsit. Mă doare să văd peturi, borcane și mizerie peste tot. În rândul clădirilor reabilitate se află doar o clădire renovată, ce aparține Primăriei. Restul clădirilor sunt private, clădiri care nu aparțin instituțiilor statului. Cred că acesta este motivul pentru care oamenii găsesc cu greu soluții pentru reabilitarea lor, deorece există costuri importante în reabilitarea acestora. Sumele necesare depășesc posibilitățile celor care locuiesc în ele și a proprietarilor. Am încercat cu guvernul Germaniei să găsim acea soluție de împrumut pe termen lung, în condiţii foarte convenabile, ca oamenii să poată accesa acele fonduri. A fost posibil acest lucru în unele zone din oraș, dar din păcate nu și aici. Foarte multă vreme legea a fost atât de restrictivă, încât nu permitea alocarea unor fonduri de la bugetul local pentru clădirile care nu erau în patrimoniu. Noi am încercat să instituim o taxă. Taxa se numea: taxă de habitat, dar din păcate partidele politice nu au dorit să o aprobe. Era o taxă prin care contribuiam toți locuitorii orașului cu 10 euro/an, iar fondurile acelea erau la dispoziția consiliului local. Printr-un referendum puteam decide care clădiri trebuie reabilitate. Toate acestea se întâmplau în anul 2007. În acea perioadă se puteau repara foarte multe clădiri din oraș. Nu s-a dorit acest lucru. Statul român trebuie să înțeleagă că este nevoie să constribuie toată comunitatea în ceea privește clădirile aflate în proprietatea unor persoane. Se pot găsi formule echitabile, transparente, pentru a dispărea acest aspect de paragină din zonele istorice. Pentru a dezvolta această zonă, este nevoie ca lumea nu doar să treacă, ci să staționeze, să consume în zona aceasta. Aici avem nevoie de magazine, terase, restaurante pentru a atrage cetățenii. Lumea este reticientă în măsura în care, ca și comunitate, suntem sau nu capabili să promovăm o anumiă idee, un anumit proiect. De foarte mult timp timișorenii nu se mai adună în jurul unui poiect. Au fost doar două ”proiecte” mari care au unit timișorenii: Revoluția din 1989 și Fenomenul Poli. În rest, nu am reușit să găsim niște teme, scopuri, care să ne unească pe toți. Tot timpul au fost lucruri ce au intervenit, ne-au ținut departe unii de alții, lucruri care ne-au antagonizat. Toate acestea depind foarte mult de ceea ce vrem să facem cu viitorul acestui oraș. Piața Traian, din punct de vedere a dezvoltării economice, se află în această situație de foarte mult timp. Până să rezolvăm temele mari, precum clădirile istorice, ar trebui să se țină cont măcar de partea urbanistică. Cred că singura explicație aici, constă în lipsa totală de interes. Totul pleacă de la Primărie, de la administrație. Acolo este un mecanism întreg care ar trebui să se ocupe de aspectul și problemele pieței. Cineva trebuie să le dea un semnal și să își facă treaba”, a declarat consilierul timişorean.
…o anumită etnie! Sunt țigani, ce-i menajati atâta?