În vechiul cartier al Fabricului există, de când lumea, două piețe mari ce de-a lungul timpului și-au concurat supremația comercială.
Piața Traian, de câțiva ani, era doar o piață de tranzit. Nu prea se întâmpla nimic notabil pe acolo. În afara unei renovări destul de defectuoase ce deja începe să cedeze nu a făcut nimeni eforturi pentru ca piața să arate mai bine sau mai civilizat.
Cei ce au trecut la începutul acestei săptămâni prin Piața Traian au văzut o forfotă de muncitori ce instalau mese pe mai multe șiruri. Joi, 31 august, dis-de-dimineață, toată fața locului arăta schimbată. Totul era viu, colorat, plin de marfă destul de aspectuoasă ca acum o sută de ani în urmă. Se putea cerceta, negocia, pipăi, mirosi sau ciocăni orice. Uneori se și gusta din mărfurile afișate pe tarabe, dar asta mai rar. Lubenițe verzi întregi sau tăiate, pepeni galbeni aromați, roșii (de toate culorile – chiar și roșii), vinete vineții sau albe ca date cu var, porumb de fiert, pere, mere, piersici adevărate de la noi din pomi, nu din cele umflate cu pompa sau cu steroizi anabolizanți ca niște culturiști vegetali. Gulii și praz, mărar, cam ofilit, (dar vine toamna), gogoșari incă nu destul de copți, dar merg și așa. Țelina cu frunze cu tot nu avea deloc căutare în ciuda renumelui cam mincinos. Standuri cu miere de albine și alte produse de apicultură. Brânză de oaie, vacă, și mai proaspătă, dar și mai uscată. Toată era de cea mai faină proveniență. Nici pomeneală de ceva chimicale pe post de conservant. Nici macar un ,,E” nu s-a rătăcit prin piață. Poate doar câte unul mic, ,,de mână”, pe unele cartoane scrise în ciuda gramaticii.
Totul este în limitele unei piețe destul de decente. Mai sunt și aberații de prețuri la unele produse, dar lumea s-a obișnuit și trece mai departe boscorodind. Dacă te uiți la prețul jumerelor de porc îți vine să faci un împrumut la bancă. Iar apoi punguța cu marfă s-o depui într-un seif blindat. Pe timpuri, țăranul de la sat arunca restul de jumere rămase peste vară la deșeurile pentru săpun. Acum, acestea au un preț de parcă ar fi din slănină de caracatiță.
Ce se întâmplă? A apărut din nou piața agro-alimentară în piața Traian. E doar provizoriu, cam pe trei luni, până se va renova (a câta oară?) la fel de vechea Piață de Fân pe numele ei modern Piața Badea Cârțan. La inaugurarea ei de acum douăzeci de ani a fost lăudată ca ceva nemaivăzut de modern, futurist, funcțional și multe alte calități ce s-au dovedit în timp cam deșarte. Ar fi trebuit să fie un loc multifuncțional. Un vizionar viceprimar din acea perioadă promitea chiar și concerte rock în acel spațiu. Poate cineva cu multă ținere de minte poate spune câte concerte au fost de atunci în cortul fără noimă din piața Cârțan. Cei doi mari corifei ai arhitecturii moderne timișene au promis marea cu sarea. A ieșit o chestie mare și nesărată. În primă etapă acolo ploua mai tare ca afară, iarna viscolul șuiera ca prin Sibera. Vara era constant în jur de 45 de grade Celsius. Mici amănunte neinteresante. Bine că avem un monument de piață! La a doua renovare a mai fost remediat câte ceva la acoperiș. Nu mai ploua așa de tare. Noua prelată a ieșit ceva mai normală.
Acum sunt din nou bani de o nouă renovare. Sperăm ca a treia oară să fie mai cu noroc!
Victor Ștefan, șeful Societății de Piețe Timișoara a dat câteva amănunte despre renovarea ce va începe chiar de la 1 septembrie. In trei luni, firma câștigătoare va trebui să termine inchiderea pieței de Fân cu plăci de policarbonat special ce va aduce în sfârșit un climat normal în hală. Totul va arăta civilizat și curat. Lucrarea se va încadra în limita a 200.000 de euro.
Despre noua (veche) Piață Traian se poate spune că are 420 de locuri la mese civilizate. Vor avea prioritate cei ce au avut mese inchiriate și în vechea piață. Umbrelele sunt aduse de fiecare comerciant în parte. Au loc atât producătorii particulari, dar și cei ce revând marfa din diverse depozite. Una din marile probleme este și va fi în continuare lipsa locurilor de parcare. Mașini sunt multe, locuri puține. „Aici e marele necaz, nu putem să mulțumim pe toți”, declară Victor Ștefan.
Se vor face eforturi mari pentru o curățenie adecvată. Momentan la fântâna dintr-o latură funcționează doar un singur robinet din cele două. În una-două zile se vor mai remedia toate neregulile sesizate. Directorul piețelor este în veșnică agitație încercând să mulțumescă pe toată lumea. Între timp mai coordonează muncitorii ce montează noi pulturi. Nu scapă din priviri nici pe cei cu măturile. Le cere să fie totul lună și bec. Și în general este destul de curat. Vom vedea peste o lună cum se prezintă lucrurile.
Un producător venit de la Tomnatic nu prea este mulțumit de taxele cam mari. Susține că este exagerat să plătească o taxa lunară de 120 de lei, iar mai apoi încă o sumă pentru fiecare zi în care vine cu marfă. Motorina consumată pe drum plus benzina pentru motopompa de irigat il costă și așa destul de mult. Dacă merge în zilele de miercuri și sâmbătă la piața volantă de la stadion ar fi mai în avantaj. „Poate de la anul nu mai vin deloc cu marfă la oraș, mă retrag la pensie!”.
Un alt producător ce aduce fructe tocmai de la Vârciorova de la 130 de kilometri de Timișoara de asemenea crede că transportul este foarte scump. Dacă mai plătește bani și pe taxa de piața este cam la limită cu câștigul.
Sunt și comercianți mulțumiți. Ei susțin că în alte orașe din țară este mult mai rău. La Timișoara sunt respectați și clienții nu se târguie atât de mult ca în alte regiuni.
Un tânăr ce a umplut două sacoșe de roșii pentru bulion spune că acum cumpără de aici de nevoie. „De regulă prefer să merg o jumate de oră prin satele din județ și marfa este mai de calitate sau măcar nu iau de la intermediari ce au aceiași sursă de la depozitele de an-gros”.
Dincolo, în piața de Fân, acum golita de marfă și mese, e loc destul pentru copii să încerce betonul neted cu rolele și skatebordurile. Esre raiul copiilor până va începe șantierul.
Sectorul de flori și cel de carne și lactate funcționeză în continuare la fel. Dar o doamnă ce oferă la vânzare brânză, smântână și lapte proaspăt este tare supărată. „Dacă au plecat toți clienții în Piața Traian eu la cine mai vând marfă? O să se strice aici pe pult! Cine o mai cumpără? Nu e corect!”.
E doar prima zi de la rocada dintre piețe. Dacă rezultatul reparațiilor va fi pe măsura așteptărilor, necazurile se pot uita.
