Cine credea urmă cu câteva zile că de 1 martie, ce prin tradiție anunță primăvara, toată lume va fi surprinsă de neaua de cel puțin un lat de palmă ce sa așternut peste toată țara.
Nimeni nu a scăpat de frig și de restul de neplăceri ce vin la pachet cu frigul.
A crescut consumul de ceai cald. Au fost scoase de la sertar șosetele groase de lână tricotate de câte o bunică prevăzătoare: „ las să fie acolo că sunt bune odată!”. Unii le poartă doar o dată la doi ani că nu fiecare iarnă e cu frig aici pe la noi.
Zăpada a venit chiar la țanc. A mai acoperit gropi, găuri din drumuri ori trotuare. Totul pare neted ca în palmă. Tramvaiele circulă la fel ca întotdeauna, adică tare rău. Dar acum a venit ca o mană cerească pretextul că suntem sinistrați. Ce alt motiv mai bun putea să invoce conducerea intreprinderii de transport decât zăpada mare și necurățată de „luni de zile ”?
Am întâlnit și personaje fericite prin oraș. De obicei sunt reci, nu se încălzeasc decât în canicula verii. E firesc că doar bronzul e ca și reptilele, cu sânge rece, cum se schimbă clima așa și temperatura lor crește sau scade. E vorba de marile personalități ale orașului plecate să vegheze de altundeva la foștii lor concetățeni. Dacă nimeni nu mai are grijă de ei are natura și le-a dat câte o căcilă și fular alb să treacă cu bine intemperiile.
Cititorii noștri pot vota cu cel mai chipes bust.
