Pepiniera Parcului Dendrologic din Simeria va fi desfiinţată, după aproape 7 decenii de funcţionare, terenul de aproximativ 3 hectare ocupat de spaţiul de producţie al arbuştilor urmând să fie retrocedat foştilor proprietari, în baza unei sentinţe judecătoreşti.
Circa 30.000 de puieţi de arbuşti ornamentali, care se află în pepinieră, vor fi vânduţi persoanelor interesate la un preţ redus, pentru că altfel ar urma să fie tăiaţi din primăvara anului viitor. „Pierdem 2,7 hectare de teren, numeroase amintiri, ani de experienţă, un proces tehnologic care a fost rafinat de zeci de generaţii de ingineri horticultori sau ingineri silvici care au lucrat aici”, a declarat şeful Secţiei Simeria a Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”, Daniel Pitar.
Conform agepres.ro, zeci de specii de arbuşti sau arbori ornamentali pot fi întâlnite în pepiniera parcului, o parte fiind plantate în recipienţi, iar altele, direct în pământ. Toate vor fi vândute celor interesaţi să le cumpere la un preţ bun. „În pepiniera de la Simeria găsim molidul argintiu. Poate fi folosit ca brad de Crăciun. Poate fi pus în recipiente de dimensiuni mai mari şi păstrat mai mulţi ani. Un molid argintiu în vârstă de 10 ani, costă 40 de lei, bucata”, a exemplificat Pitar.
Potrivit acestuia, pepiniera a fost înfiinţată în anii ’50, iar de atunci aici au fost produşi zeci de mii de arbuşti care au fost distribuiţi în toată ţara. În pepinieră au lucrat specialişti în silvicultură şi horticultură, care au reuşit, printre altele, să aclimatizeze diverse specii de plante.
Terenul pe care se întinde pepiniera a fost obiectul unui proces de retrocedare, la fel ca şi Parcul Dendrologic Simeria, suprafeţele acestora fiind solicitate de foştii proprietari. Deoarece Parcul Dendrologic Simeria era declarat „Monument al Naturii – rezervaţie dendrologică”, arboretumul a rămas, în final, în proprietatea statului român, conform aceleiași surse.
Parcul Dendrologic din Simeria este menţionat în documente, pentru prima dată, în anul 1848, ca proprietate a unui conte maghiar.
Imposibil! Fostii proprietari, la la 1848 (!), nu au avut, cumva, urmasi OPTANTI dupa 1918? Cata istorie stiu si ce documente de arhiva au consultat cei ce au putut da o astfel de sentinta?De cate ori trebuie sa plateasca statul roman pentru ceea ce de drept este a lui? Prin chiar reglementari internationale, adoptate asa cum stipuleaza tratatele la care Romania a fost sau este parte. Oare chiar nu ne trezim?
Păcat de sângele vărsat// Vorbesc/ scriu despre Timișoara/ despre București…/ despre locuriloe unde se întâmplă abuzuri precum cel prezentat. De ce ar fi distrus un parc dendrologic/ după ce au fost defrișate în paguba României hectare de pădure / cu concursul cozilor de topor, al etniilor conlocuitoare/ el cui a fost să fie. Ce opinie are Ministrul Mediului/ cu privire la acest lucru / dar Avocatul Poporului ?//dar Primul Ministru – actualmente Ludovic Orban ?
Bunurile solului și ale subso9lului ar trebui să se bucure de o protecție specială. Constituția trebuie respectată oricum.