Pe cine urâm, de ce, până unde? Dar, mai ales, până când?

Oamenii primitivi știu să urască în toate direcțiile. Oamenii rafinați, în schimb, știu să urască punctual, temeinic și exact atât cât ar trebui.

Dacă vă miră afirmațiile de mai sus și v-ați fi așteptat să scriu că oamenii rafinați nu urăsc și nici nu știu să urască, v-ați înșelat amarnic. Asemenea discursuri sunt penibile, mincinoase și, probabil, se adresează unui public naiv al școlilor bisericești de duminică. Să fie clar: oamenii urăsc, iar acest sentiment profund uman e nu numai firesc, ci și igienic. De ce mi se pare că ura ține de fibra ființei umane? Fiindcă suntem deosebiți. Nu ne deosebim, ci suntem deosebiți. Nu vă așteptați ca, aici, să intru în subtile teorii psihologice. Ar fi, deopotrivă, stupid și irelevant. Lucrurile sunt mult mai simple. De fapt, mult mai tragice. Țara asta a fost împărțită, dintotdeauna, între noi și ei. În ordine inversă!

Ei au fost mereu în fruntea bucatelor.

Ei au fost mereu la adăpost de tot ce a fost sau e rău: de sărăcie, de nesiguranță, de boală, de frică, de disperare.

Ei și-au chivernisit copiii, neamurile, nașii, finii, ibovnicele din generație în generație.

Ei au știut mereu unde să se afle la momentul cel mai propice.

Ei au fost capabili să se adapteze la toate „temperaturile”.

Ei au găsit mereu, la câțiva milimetri de buze, câte un cur emerit de pupat.

Ei au știut să își toarne și părinții, și nevasta, și soțul, și pruncii, și prietenii dacă „interesele” țării ar fi cerut-o.

Ei au furat Revoluția și ne-au scuipat fiindcă noi nu credeam că Revoluția s-a făcut cu sânge ca tot ei să fie acolo.

Ei au furat tot ce s-a putut fura din țara asta pentru ca noi să plecăm din țara asta.

Ei nu mai au nici mamă, nici tată, nici fii, nici animale de companie, ci doar niște slugi.

Ei au confiscat patriotismul, școala, artele, viitorul fiindcă ei cred că totul se poate cumpăra în România lor de acum.

Ei au îmbolnăvit sănătatea și au topit acele de la ceasul dreptății.

Ei modifică acum legile doar pentru ei fiindcă tot ei sunt și leguitori, și hoți, și nevinovați.

Ce ar mai fi trebui să facă pentru ca să nu îi urâm cu toată ura copiilor și nepoților noștri?