Statul supradimensionat, cetăţeanul sufocat. Ministerele româneşti gestionează zeci de agenţii şi unităţi care sufocă bugetul şi blochează iniţiativele de reformă ♦ Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Educaţiei, Ministerul Agriculturii, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Justiţiei sunt câteva dintre ministerele care gestionează un număr mare de instituţii şi agenţii ♦ Fiecare dintre aceste structuri lipite de ministere are propriul buget, propriile cheltuieli şi propria povară pentru stat.

Un labirint birocratic sufocant. Aşa arată structura statului român, unde fiecare minister îşi împrăştie responsabilităţile în zeci de agenţii, unităţi, instituţii şi alte structuri. Dincolo de confuzia generată pentru cetăţeni, aceste entităţi sunt o greutate ce apasă şi în bugetul public, mai ales acum.

ZF a luat drept exemplu cinci ministere: Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Educaţiei, Ministerul Agriculturii, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Justiţiei. Fiecare minister gestionează un număr mare de instituţii şi agenţii. De exemplu, Ministerul Afacerilor Interne are în subordine 20 de agenţii, direcţii, instituţii.

De asemenea, Ministerul Educaţiei este un exemplu elocvent de instituţie cu o reţea extinsă de structuri subordonate, care contribuie la supradimensionarea aparatului administrativ. Ministerul Educaţiei are în subordine peste 20 de astfel de structuri subordonate, iar de unele dintre ele românii nu au auzit niciodată.

Acest model se repetă la fiecare dintre ministerele analizate şi generează un monstru birocratic aproape imposibil de gestionat. În loc să simplifice procesele şi să optimizeze resursele, statul continuă să construiască noi niveluri de complexitate care sufocă orice iniţiativă de reformă. De ce avem nevoie de atâtea instituţii, fiecare cu propriile cheltuieli de personal, logistică şi infrastructură? Fiecare agenţie, direcţie sau autoritate vine cu o armată de angajaţi, consumă resurse masive şi adaugă un strat suplimentar de confuzie pentru cetăţenii care trebuie să interacţioneze cu ele. Fiecare dintre aceste structuri lipite de ministere are propriul buget, propriile cheltuieli şi propria povară pentru stat.

Consecinţele sunt clare: bugete supradimensionate, eficienţă scăzută şi o birocraţie care paralizează funcţionarea statului. Găurile din buget arată clar că este timpul ca aceste structuri să fie reevaluate, comasate sau desfiinţate, acolo unde este cazul. Reformele reale nu încep cu declaraţii pompoase, ci cu o organigramă mai suplă.

Sursa: https://www.zf.ro/