Noul ministru al Sănătăţii, Nelu Tătaru, cel care l-a înlocuit pe controversatul Victor Costache de la Polisano din Sibiul lui Klaus Iohannis, a avut de la numire şi chiar pe vremea lui Costache, când era secretar de stat, o prestaţie la locul ei, uneori curajoasă. S-a dus în focarul de la Suceava şi a procedat la schimbări, a vizitat alte spitale şi focare, comunicarea sa şi, probabil, şi deciziile luate au fost până mai ieri la nivelul responsabilităţilor sale.
Dar în 12.04.2020, probabil şi din pricina oboselii, din stres acumulat, a sărit şi el peste cal. Ministrul Nelu Tătaru a declarat: „Nu putem vorbi de relaxare decât peste o lună jumătate sau două. Fiecare relaxare va avea şi măsuri restrictive. Trebuie să credem în aceste măsuri, ele se vor lua în funcţie de oraş şi de focar” (stiripesurse.ro, 12.04.2020). Ministrul Tătaru şi-a depăşit astfel, de-o manieră aiuritoare, atribuţiile. Răspunde cumva ministrul Sănătăţii, Nelu Tătaru, şi de economia României? Este cumva şi preşedintele României? (Sau e doar pus să vorbească în numele lui?) Sau este prim-ministru? Vorbeşte cumva în numele întregului Guvern, ce-i drept, cam nul şi inexistent?
Este cumva domnul Nelu Tătaru şi ministrul Agriculturii şi răspunde cumva de securitatea alimentară a românilor? În India se distribuie deja supa populară, iar Germania doamnei Merkel e foarte preocupată de sparanghelul ei, printre alte multe semne îngrijorătoare. Problema ieşirii populaţiei din consemnarea la domiciliu, a renunţării la starea de urgenţă şi la ordonanţele militare atât de plăcute guvernului se pune şi în alte ţări. Desigur, diferit de la Italia la Franţa (pe care o copiem, inclusiv la nivelul tensiunii sociale) sau la SUA, ţări cu care ne place să ne comparăm din mitomanie.
Preşedintele SUA, Donald Trump, a spus, vineri 10 aprilie, pe această temă: „Nu ştiu dacă am avut vreodată vreo decizie mai importantă de luat. Dar o să mă înconjor de cele mai strălucite minţi. Şi nu numai cele mai strălucite minţi, dar şi cele mai strălucite din multe şi variate domenii, inclusiv acelea ale afacerilor şi reflecţiei […]. Şi o să luăm o hotărâre, să sperăm că o să fie hotărârea corectă. Atâta o să spun. Vreau să deschidem cât se poate de repede” („Trump: Decision to Reopen Country „Biggest of My Life”, zerohedge.com, 11.04.2020).
Dintre minţile strălucite şi experţii pe care-i evocă Donald Trump face parte, fără îndoială, şi celebrul Pat Buchanan, comentator politic major, om cu o îndelungată experienţă politică la vârf, care i-a şi pus anterior problema: „Decizia crucială pe care o va lua Trump va fi aceea de a alege momentul exact pentru a redeschide ţara şi economia fără să işte un nou vârf în pandemie apt să inducă disperare şi să creeze panică. Aghiotanţii preşedintelui însărcinaţi cu criza medicală vor să întârzie momentul cât mai mult. Consilierii lui economici şi politici, temându-se că Trump ar putea ajunge să candideze ca Herbert Hoover, în momentul cel mai jos al unei noi crize [depression], vor o decizie cât mai rapidă de deschidere a ţării. Acţiunea nu poate fi prea mult întârziată dacă e să supravieţuim crizei medicale numai pentru a îndura o criză economică mai lungă şi mai costisitoare […]. Decizia, care va fi determinantă pentru preşedinţia sa, pare să-i fie lui Trump la îndemână” („Trump’s presidency hangs on one decision”, buchanan.org, 10.04.2020).
Marcel Ciolacu, şeful improbabil al opoziţiei, preşedinte interimar al PSD, i-a mai marcat un autogol istoric partidului său: „În acest moment este pe ordinea de zi legea vaccinării obligatorie (sic !). Este susţinută de către mine şi de marea majoritate din partid. Ea va trece prin Parlament cât de curând, este printre primele puncte pe ordinea de zi […]. Noi am convenit în Biroul Permanent al Camerei ca pe această perioadă când facem voturi electronice să fie legi care ţin exclusiv de pandemie” (dcnews.ro, 10.04 2020). După gândirea abisală a lui Marcel Ciolacu, în aceste luni în România nu mai există nimic în afară de pandemie. Nici cancer, nici infarcturi şi, bineînţeles, nici economie. După ce l-a adus pe Ludovic Orban la putere cu voturile PSD, Marcel Ciolacu mai are o misiune „secretă”: să ne vaccineze pe toţi.
Bill Gates şi Anthony Fauci (reprezenant al deep state-ului după unii comentatori) sunt pe-un gând cu Marcel Ciolacu de la PSD: „Cine i-a ales pe aceşti tipi ca să poată ei scufunda libertăţile americane? Corect: nimeni. Dar, fiindcă Bill Gates e un filantrop care dă milioane sau, poate, miliarde pentru a sprijini realizarea unui vaccin coronavirus şi pentru că Fauci este directorul Institutului Naţional pentru Boli Alergice şi Infecţioase (NIAID) şi, prin urmare, prin definiţie, prin definiţia serviciului medical profesional şi a serviciului guvernamental, înnobilat cu un statut de cvasifilantrop, media le dă amândurora permis de liberă trecere” (Cheryl K. Chumley, „Gates and Fauci: Unelected destroyers of freedom”, washingtontimes.com, 11.04.2020).
Concursul de anunţuri catastrofiste dintre Raed Arafat, Alexandru Rafila şi, mai nou, şi Nelu Tătaru e în toi înainte de intrarea în Săptămâna Patimilor. Ei se bazează doar pe fragilele ordonanţe militare, pe starea de urgenţă decretată aparent neconstituţional (vezi Elena Dumitrache, „Decretul lui Iohannis este lovitură de stat”, luju.ro, 10.04.2020, prezentând plângerea prealabilă şi petiţia depusă la Avocatul Poporului de cunoscutul profesor de drept şi avocat Corneliu-Liviu Popescu) care, după criză, nu le vor mai fi de nici un ajutor, nu le vor mai asigura nici o protecţie. După starea de urgenţă vom asista la o avalanşă de procese din partea aparţinătorilor celor morţi în condiţii foarte discutabile. În Franţa, numărul plângerilor penale, mai ales împotriva guvernului şi a politicienilor din Sănătate e deja halucinant, îngroşat şi de acţiunile în justiţie ale corpului avocăţesc şi ale apărătorilor drepturilor omului. Postcoronavirusul se anunţă a fi în primul rând unui judiciar. Iar judecătorii nu vor putea refuza toate plângerile, mai ales pe cele venite din partea marilor profesionişti ai dreptului.
Călin Popescu Tăriceanu, fost prim-ministru, ne anunţă primul, vă place sau nu vă place, într-o luare de poziţie, un editorial, în Evenimentul zilei, că nu va vota necondiţionat prelungirea stării de urgenţă: „Eu cred că solidaritatea cu cei afectaţi de coronavirus ne-o putem manifesta mai bine mergând la muncă şi susţinându-i pe cei care nu pot să o facă, decât să stăm de-a valma, bolnavi şi sănătoşi, pe canapea uitându-ne la televizor şi aşteptând mila de la guvern. Nu o să votez pentru o stare de urgenţă la nivel naţional pentru că văd în aceste decrete şi ordonanţe militare doar obligaţii pentru cetăţeni şi nici o obligaţie pentru autorităţi. Nu o să votez pentru o stare de urgenţă la nivel naţional pentru că ea dă motive autorităţilor să nu ne dea nici o indicaţie despre ce fac ei pentru ca oamenii să se poată întoarce la muncă în condiţii de minimă siguranţă” (evz.ro, 12.04.2020). Înainte de a purcede la un nou decret privind prelungirea stării de urgenţă, democratic, preşedintele Iohannis ar trebui să se consulte cu toate partidele politice şi să ceara avizul Parlamentului. Fie şi numai pentru că el nu mai este Nicolae Ceauşescu. Şi nici măcar Traian Băsescu, copia anteriorului.
Categoria profesională cea mai afectată de SARS Cov-2 din România e cea a cadrelor medicale. Deocamdată, potrivit datelor oficiale făcute publice la 10.04.2020 de Institutul Naţional de Sănătate Publică, focarele principale ale contaminării cu coronavirus, după numărul cadrelor medicale infectate (în total, 812), sunt: Suceava (429), Bucureşti (103), Arad (44), Hunedoara (35), Neamţ (34), Galaţi (34), Timiş (24), Alba (18), Sibiu (11), Iaşi (13), Botoşani (9), Covasna (9).
La 6.04.2020, Daniela Tarău, doctor în drept, preşedintele Asociaţiei de Luptă şi Protecţie împotriva Abuzurilor Statului, „avertiza că România a aplicat, pe perioada stării de urgenţă, o derogare de la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi că în acest moment uşa este larg deschisă pentru abuzuri”: „Da, cu siguranţă. Să ştiţi că uşa e larg deschisă către abuzuri în momentul ăsta. Este. Ar trebui să ne asumăm şi noi lucrul ăsta. Este larg, larg deschisă uşa către abuzuri” (ştiripesurse.ro, 06.04.2020). Daniela Tarău consideră că această derogare nu era necesară. Doar alte patru ţări au procedat la fel, activând articolul 15 de la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului: Letonia, Armenia, Republica Moldova şi Estonia (idem). Cu alte cuvinte, acesta, şi nu altul, este nivelul de democraţie al României.
Actualele autorităţi sunt atât de obediente, de supuse la ordinele care le vin de la UE, din Germania (vezi sparanghelul), de la Big Pharma şi de unde or mai veni, încât sunt capabile să ia orice decizie nefericită, fără să înţeleagă că responsabilitatea integrală le revine lor. Mulţi români se mulţumesc cu un concediu prelungit, în aşteptarea foametei care nu va întârzia şi a unui faliment economic de dimensiuni epocale. Cei care vor scăpa de coronavirus au toate şansele, în schimb, să devină sclavi pe o plantaţie globală sau, pur şi simplu, cerşetori şi homeleşi. Iar autorităţile politice şi medicale, dacă nu iau cele mai înţelepte decizii, riscă să-şi piardă timpul şi onoarea prin tribunale, poate şi libertatea.