Parcul Botanic din Timişoara a devenit ceva ce numai parc nu s-ar putea numi, între atâtea betoane şi la 37 grade C, care la soare se apropie de 50 de grade. În loc să reprezinte o oază de linişte şi răcoare, nu este altceva decât un focar de infecţie, aflat în spatele Clinicilor Noi, un loc caracterizat de dezordine şi haos, cu autorizaţie şi pază.
Lipsa unor arteziene lasă mult de dorit, la fel ca şi lipsa sistemelor de irigat zona verde, care e pârjolită de căldură.
Şi în loc să fie amenajate aleile, să fie curaţaţi copacii, parcul arată exact ca o pădure, încât ar merita să îi fie schimbat numele, din „Parcul Botanic”, în „Pădurea Haosului”.
Parc botanic? Într-adevăr, un semn mare de întrebare. Clujul are e adevărat Grădină Botanică, dar şi biosfera este botanică, cu plante rarisime, Simeria are Parc Dendrologic, dar îngrijit, cu lacuri şi pârâu curgător de-a lungul parcului, cu alei amenajate.
În schimb, aşa-zisul Parc Botanic nu îţi oferă nimic, absolut nimic. Poţi avea totuși surpriza şă pleci cu capul spart, deoarece la o mică adiere a vântului nu se ştie de unde te poţi trezi cu un ciot sau o creangă uscată în cap.
Păcat! Timişoara chiar ar merita să fie un oraş al florilor. Ceea ce e acum însă lasă mult, foarte mult de dorit.