Cum nu trece o zi să nu se întâmple câte o năzbâtie în traficul din oraș e firesc ca și în zi de luni să se întâmple ceva. Chiar dacă în folclorul unora se spune că în acestă zi nu crește nici iarba.
Pe la orele cand iese lumea de la muncă și se înghesuie în mijloacele de transport să ajungă acasă, a apărut pe traseul unui tramvai o domniță foarte blondă. Tramvaiele ce veneau dinspre Piața Crucii către Piața Bălcescu au luat o pauză de odihnă. De data asta, nu din vina lucrătorilor de la intreprinderea de transport. Călătorii au avut surpriza dar și ghinionul să staționeze circa jumătate de oră. Când nervii s-au întins la maxim unii au luat-o la pas spre destinație.
Aici apare surpriza. O doamnă(?), a chibzuit adânc și a hotărât că cel mai bun loc de parcare pentru mașina ei ar fi pe linia de tramvai. Că doar nu a plecat departe. Și nici nu a stat mult doar cât să dureaze o scurtă șuetă de o jumătate de ceas. Ce și-o fi spus șoferița? Vatmanul dacă e așa de grăbit nu are decât să ocolescă! Ce, mare lucru?
Vatmanul s-a crucit, a râs, a claxonat dar spre lauda lui nu și-a pierdut calmul. La nervi ar fi putut să demareze și să șifoneze grav autovehicolul, așa cum îl îndemnau cei mai grăbiți.
Oamenii aveau care mai de care tot felul de soluții. Ba să-i găureaescă roțile, ba să-i spargă geamurile. Măcar cele laterale dacă nu și parbrizul așa cum voiau cei mai nervoși. Până la urmă a învins rațiunea și un grup de flăcăi mai dotați fizic au ridicat cu greu autoturismul și l-au dus mai încolo. Că doar loc era destul.
La momentul descongestionării circulației a apărut nonșalant și șoferița fluturând cheile și un vraf de hârtii. Mare i-a fost mirarea și nedumerirea când nu a găsit mașina, că doar o lăsase în loc sigur, în grija RATT-lui. În final a găsit mașina mai încolo. Nu prea a înțeles cum a ajuns acolo și de ce râde lumea adunată în jur.
Ca în poveștile cu final incert, ne gândim că poate și acum se mai întrebă de ce și cum a călătorit mașina singură, dacă nu a plecat între timp să parcheze în alt loc la fel de sigur.
