Bun, de acum e limpede că aventura lui Covid-19 pe meleagurile românești e pe cale să se domolească. Vine vara, cu călduri năprasnice, ceea ce unui virus de tip gripal, adică obișnuit cu frigul, nu prea îi „ține de cald”. Din fericire, și aici se cuvine să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, cu o organizare onorabilă a actualei puteri a situației de criză și cu un dram însemnat de noroc, România pare să scape relativ ușor din povestea coronavirusului. La fel ca restul țărilor estice, am fost feriți de tragedia statelor latine, cu zeci de mii de morți în urma pandemiei, și nici spitalele și personalul medical nu au capotat sub asediul virusului.
Asta e partea bună a dramei produse de Covid-19, anume că am rămas în „picioare” după taifunul produs de încă enigmaticul virus.
Ce va urma în viitorul apropiat, cu tot ce presupune stat și societate pe întinsul României, devine o enigmă la fel de greu de deslușit precum antidotul perfect pentru eliminarea de pe planetă a pandemiei.
Cu mai mult de jumătate din economie pusă pe „hold”, cu micile afaceri private, reprezentând ce-a mai rămas din capitalul românesc, oprite complet, cum sunt cele din domeniul hotelier, al restaurantelor, al turismului local, norii negri ai recesiunii economice își arată chipul drăcesc la orizont. Un orizont nu prea îndepărtat, din păcate.
Speranța, ca de obicei, stă în posibilitatea ca multinaționalele, care controlează peste nouăzeci la sută din economia noastră, să reînceapă rapid exporturile către Vestul încă suficient de bogat pentru a susține, cu miile de miliarde de euro scoase de la naftalină, afacerile trans-continentale.
Altminteri, dacă mizăm prea mult pe prognozele optimiste ale ministrului de Finanțe, Câțu, care se ia zilnic la întrecere, în competiția „cine ocărăște mai mult și mai bine”, cu pesediștii frustrați că au pierdut puterea cu câteva luni în urmă, viitorul nu va fi decât sumbru.
Nu știu ce s-a ales și ce se va alege cu planul de relansare economică ticluit de trioul Iohannis, Orban, Câțu, prin care peste un miliard de euro se va rostogoli peste afaceriștii români, dar știu că până acum nu am văzut în jur oameni de afaceri nici bine lămuriți și nici fericiți că au văzut acești bani în conturile firmelor proprii. Bine ar fi să se întâmple astfel de povești de succes, dar, cu bugetul lăsat ferfeniță de guvernarea PSD și cu lipsa de claritate și de pricepere economică a actualului guvern, nu am motive să-i cred prea tare pe cei care conduc acum țara.
Mai degrabă, în pofida sărăciei care mușcă tot mai vizibil atât din buzunarele deja golite ale românilor obișnuiți, cât și din bugetul tot mai pauper al statului, pare că Guvernul lui Orban se pregătește de noi pomeni electorale. Aruncate în stânga și în dreapta, prin te miri ce portofele de partid, mai precis ale clientelei politice și administrative, pe principiul că alegerile din toamnă doar astfel mai pot fi câștigate înaintea PSD-ului și a USR-ului.
Desantul plantării oamenilor de partid prin toate sinecurile administrației centrale și locale e în plină desfășurare, PNL sperând că, procedând astfel, exact ca pesediștii lui Dragnea cu ceva ani în urmă, va câștiga alegerile și va guverna multă vreme țara.
E posibil și e și plauzibil, în termenii guvernării politice clasice, doar că întrebarea la care actuala putere nu are, cu siguranță, un răspuns limpede în clipa de față e cu ce va înlocui, palpabil, din toamnă, spaimele produse de Covid în mintea și, înainte de toate, în buzunarele românilor?
