Până luni la amiază, timișorenii au crezut că Arafat va ordona să fie duminică iar

De câteva zile, timișorenii și localitățile limitrofe sunt protagoniștii unui film prost, ridicol și absurd. Ne amintim, sâmbătă seara, în 20 martie, în urma unui vot în care nu s-au întrunit două treimi din total, Comitetul pentru Situații de Urgență al Județului Timiș a hotărât să nu mai fie prelungită carantina în Timișoara și în localitățile limitrofe. Comitetul Județean pentru Situații de Urgență contrazicea astfel analiza de risc făcută de Direcția de Sănătate Publică și nesocotea avizul favorabil de la Institutul Național de Sănătate Publică, conform căruia ar mai fi fost necesare încă minimum 7 zile de restricții.

Eram în plin absurd fiindcă, la data declarării carantinei în Timișoara, rata de infectare era de 7,49 la mia de locuitori, iar la ridicarea carantinei, rata era de 8,19. Din păcate, în deplină confuzie a rolurilor, dl. Nica, împreună cu cei care au votat împotriva carantinei, nu era prezent acolo nici în calitatea sa de timișorean-dudeștean, nici în cea de specialist în indignări populiste, ci, pur și simplu, se afla cu misiunea de a cântări părerea specialiștilor și de a vota pentru sănătatea timișorenilor.

O asemenea răsturnare de logică era de așteptat încă de la decizia de a plasa Timișoara și localitățile periurbane în carantină. Atunci, președintele Consiliului Județean Timiș și-a manifestat de îndată decepția că a fost votat un asemenea lucru în CSUJT.

Numai că, surpriză, a doua zi, Dr. Raed Arafat, anulează decizia CSJUT și dă un Ordin prin care este reimpusă carantina pentru o perioadă de încă 72 de ore. De aici, subiectul „carantină” a mai încetat să fie unul al Timișoarei și a devenit unul strict de „operetă” liberală. Alin Nica a comparat grava imixtiune a Bucureștiului în treburile locale cu Revoluția din 1989, iar Ben-Oni Ardelean se întreba belicos-retoric așa: „Oare cât vom mai suporta să ne decidă soarta oameni care nu au pășit în viața lor în Timișoara? Până când, oare!?”

Sigur că manevrele astea miros a populism de mâna a doua, sigur că totul se va stinge în zilele care vin, dar întrebarea mea este una cât se poate de banală: pe cine speră liberalii timișoreni să îi câștige de partea lor cu asemenea gesturi? Pe votanții din AUR care își urlă demența pe străzi? Pe cei din anumite cercuri ale PSD-ului care se jucau de-a ilegaliștii #rezist în starea de urgență și organizau chefuri sau ieșiri în grupuri mari pentru a-i face în ciudă lui Iohannis? Poate că, fiind un partid ce ar trebui să îi reprezinte pe oamenii de afaceri, liberalii speră că nu îi vor pierde pe ei. Ar fi cât se poate de firesc. Ba chiar obligatoriu. Dar asta ar necesita măcar o minimă strategie pentru a mai reduce din riscuri. Decalarea programului firmelor, asigurarea unor mijloace de transport în comun pe grupe de vârstă (de pildă, unele doar pentru copii dimineața și după-amiaza), organizarea parcurilor ca zone exclusive de sport și plimbare (așa cum a fost în Germania). Dar, mai ales, o strictă supraveghere a respectării legii. De care își bat joc mai toți politicienii din opoziție și, după modelul lor, mare parte din lume.

Spațiile publice sunt și acum pline de timișoreni fără mască, restaurantele au nesocotit legea, marile magazine, cu mici excepții, au fost indiferente la disciplină. De ce? Fiindcă, de fapt, România nu mai este o țară condusă. Ci una în care politicienii sunt preocupați mereu să nu fie impopulari în loc să fie preocupați de salvarea acestei jalnice corăbii a nebunilor.