Odată cu închiderea minei, Anina a devenit un oraş mort. Peste 1200 de mineri au rămas pe drumuri doar de la mina principală, fără un loc de muncă. Lor li s-au mai adăugat alți aproape 1000 de mineri de la minele de argilă refractară Cozla, Ponor sau din carierele de la Doman. Între timp, şi ce a mai funcţionat la Anina și era legat de minerit, a dat faliment şi s-a închis: fabrica de şuruburi şi fabrica de cherestea.
Unii dintre foştii minieri, au plecat cu tot cu familii în alte locuri în ţară. Au plecat după locuri de muncă. Au lăsat apartamentele puştii care acum sunt de nelocuit. Un cartier întreg este aproape părăsit – Orasul nou: unele blocuri nu au mai fost terminate de la revoluție, iar altele s-au pustiit fiindcă nu mai locuiește nimeni în ele. Cine vrea, se poate muta oricând într-un asemenea apartament pe care și-l termină și automat este al lui.
De la închiderea minei, Anina a devenit un oraş mort. Mai bine de jumătate dintre case sunt ,,fără suflet”. Oamenii spun că după o casă locuită, urmează cinci în care nu mai locuiește nimeni. Unele sunt doar închise, altele sunt abandonate și se degradează de la un an la altul.
Autoritățile locale și primarul Ioan Românu încearcă să atragă investitori, au acordat facilități peste facilități, dar totul se sfârșește cu ,,vă mai căutăm, ne gândim, o să luăm o decizie”. Și atât. Și iarăși o iau primarul și viceprimarul de la început căutând alți și alți investitori. Doar speranța moare ultima, nu?! În oraș, aproape că nu mai există locuri de muncă. Doar 2% din populația ,,de pe hârtie” a orașului este angajată cu carte de muncă: vorbim aici de angajații primăriei, ai poliției sau cadrele didactice. Băsescu și Tăriceanu le-au închis oamenilor mina după explozia din 2006 și în urmă cu câțiva ani, Boc a închis și spitalul orășenesc. Nici măcar centru de permanență nu mai există la Anina.
sursa: infocs.ro