Prima zi de facultate a fost, pentru mine, un amestec de entuziasm şi curiozitate, însoţit de emoţiile dulci-amarui trăite de orice boboc la început de drum. În aceasă nebuloasă, printre studenţii rătăciţi pe coridoarele universităţii, eram şi eu în căutare de răspunsuri. Dacă la început principalele probleme şi nedumeriri ale unui boboc sunt legate de orar, cămin şi taxe, după cel puţin un an priorităţile se schimbă. Începi să realizezi că într-o zi, când toată zăpăceala studenţească se va apropia de sfârşit, va trebui să iei o decizie în ceea ce priveşte viitorul tău.

Ce perspective are un student care încă nu-şi dă seama ce-şi doreşte şi nici nu este ghidat corespunzător? Cât la sută din timpul petrecut pe băncile facultăţii reprezintă un pas spre realizarea ambiţiilor profesionale? Care este contribuţia facultăţilor la formarea viitorilor profesionişti? Sau e doar o rutină care te desprinde de adevăratul tău ţel şi te cufundă mai mult în beznă? La aceste întrebări am încercat să-mi răspund pe parcursul celor doi ani de studenţie la Jurnalism, facultate care a dezminţit jumătate din ceea ce credeam eu că înseamnă acest concept — jurnalismul. În viziunea mea, jurnalismul este opusul rutinei şi sinonimul imprevizibilului. Sistemul de învăţământ a încercat să-mi demonstreze contrariul, prin unele materii care abundă de teorie seacă şi altele care nu au tangenţe cu jurnalismul, introduse, aparent, pentru a asigura dezvoltarea competenţelor transversale. Din câte am reuşit să observ, rezultatul este contrar aşteptărilor. Studenţii, plictisiţi şi dezamăgiţi, ajung să înveţe mecanic pentru a promova examenele, ca, mai târziu, să uite până şi denumirile materiilor. Stocăm în memorie informaţii din diverse domenii, dar, neştiind să le folosim, le dăm uitării. Cel mai frustrant, bănuiesc, este momentul în care îţi primeşti diploma, dar tu te simţi acelaşi diamant neprelucrat ca în prima zi de facultate. Absolut nepregătit pentru marea vânătoare a unui loc de muncă, te pătrund fiorii nesiguranţei, iar copleşitoarele întrebări care-ţi inundă mintea se rezumă la una singură: ce fac mai departe? După numeroase discuţii cu actuali şi foşti studenţi, am concluzionat că facultatea este cea care îţi oferă materia prima, dar nu şi uneltele cu care să o prelucrezi. Ai informaţia, dar nu ştii sigur ce să faci cu ea.

Ce aşteptam? Dinamism în jurnalism, adică ore de creaţie şi de deprindere a limbajului de specialitate, ore de dicţie, ore de Limba Română, care a ajuns să fie atât de ignorată. Ce am primit? Filosofie, Istorie, Psihologie, Economie şi altele asemenea, dar prea puţin Jurnalism. Ceea ce părea, la început, o rampă de lansare spre o viitoare şi prosperă meserie s-a dovedit a fi o constantă şi inutilă goană după note, bursă şi o avalanşă de materii care nu promit o creştere intelectuală în domeniul ales.

Dar să vorbesc şi despre avantaje. Beneficiu este posibilitatea de a face practică în instituţiile de profil. Abia acolo ni se deschid uşile spre explorarea jurnalismului autentic. Spun asta pentru că am observat o mare discordanţă între jurnalismul teoretic şi cel aplicat. De multe ori, la facultate ni se servesc idei aproape utopice. Este trist că în mediul academic se distorsionează realitatea în scopul de a crea o imagine favorabilă, aproape ideală, despre anumite concepte. Studentul trebuie să fie ghidat spre drumul realităţii, nu al iluziilor. Un alt avantaj este acela că studentul poate consulta profesorii, care sunt specialişti în domeniu şi pot oferi informaţii nepreţuite, mai ales dacă li se adresează întrebări chibzuite.

E indispensabil să fii licenţiat în Jurnalism pentru a fi un jurnalist bun? Raspunsul meu este unul categoric: nu. Recunosc, pentru unii poate fi un avantaj, dar nu pentru toţi. Persoanele autodidacte dau mai mult randament atunci când învaţă fără stresul de a fi întrebate sau examinate, ci în scopuri practice. Într-o lume atât de profund digitalizată este imposibil să nu găseşti teoria pe care o primeşti în facultate. Chiar dacă eşti student la medicină, informatică, arte sau la oricare altă facultate, dacă faci rost de câteva cărţi bune, ai voinţă şi te implici, poţi deveni jurnalist. Pentru că jurnalismul ține mai mult de caracter şi personalitate, decât de facultate. Primordial este să-ţi placă. De aici porneşte aventura.

Cătălina Ștefârță