Reabilitarea trotuarelor, lăsate de 5 luni în voia sorții, se face atât de haotic în Timișoara încât oamenii au ajuns să circule pe șosea, printre mașini.
Am făcut o plimbare de pe bulevardul Vasile Pârvan spre centru și experiența a fost una de groază. A scos la iveală frustrare și nervi, să nu mai pomenesc de pantofii murdari de noroi.
Pe bulevardul Michelangelo, pe ambele părți trotuarele sunt sparte și pline de noroi. Am ales să merg pe partea stângă, dorind să ajung la centrul comercial de pe bulevardul Revoluției. După ce am trecut de Parcul Rozelor, am realizat că dacă nu vreau să mă afund în noroi, mai bine o iau pe carosabil. Zis și făcut! După o porțiune de aproximativ 100 de metri au văzut că trotuarul este blocat de benzi de protecție pentru că aici reușiseră muncitorii SDM să toarne 100 de metri de asfalt. 100 de metri în 5 luni! Și nu am văzut dalele frumoase de cae vorbea primarul niciunde.
În aceste condiții am rămas pe carosabil. La intesecția cu buleardul Brătianu, nici urmă de trotuar. Așa că am mers, la fel ca alți timișoreni prin stația de autobuz. Din feicire nu a venit niciun mijloc de transport, pentru că nu am fi avut unde să ne adăpostim, la stangă fiind gardul de protecție al parcului aflat în lucru și în dreapta șoseaua plină de mașini.
0
Pentru că nu am putut traversa, am mers în continuare pe bulevrdul Brătianu, în spatele mașinilor parcate pe maginea străzii și la centimetri distanță de mașinile care circulau pe stradă. Atenție! Vî puteți împiedica ușor de ledurile care delimiteaz parcarea.
Într-un final am ajuns și la centrul comercial. Când am ieșit, prin față, am avut alt șoc. Trotuarul de pe Revoluției era spart și oamenii circulau printre utilaje, printe muncitori, atenți să nu pice în șanțul săpat pe mijlocul trotuarului. Nu îmi venea să cred că autoritățile permit să se luceze într-un asemenea haos. Și nu vorbesc doar de administrația locală – direct responsabilă; ci și de Inspectoratul de Stat în Construcții și Garda de Mediu – aerul era irespirabil.
În cei 17 ani de când locuiesc în Timișoara, dintre care 12 i-am petrecut ca jurnalist, nu am văzut s se muncească atât de haotic și fără niciun pic de respect față de pietoni sau bicicliști.
