… ce nu ar trebui să ajungă mai jos la faza înjurăturilor și a scuipatului peste gard.
O inițiativă de toată lauda pornită cu peste șase ani în urmă a dorit activarea tuturor forțelor artistice într-un scop comun. Acela de a plasa Timișoara în liga superioară a orașelor europene ce oferă și consumă actul cultural. Acesta ar fi trebuit să prisosească în așa măsură încât să fie „marfă” de dat la export. Orașul nostru a căpătat mai cu seamă prin eforturi conjugate statutul de mare răspundere de a fi capitala Europei pentru un an în ce privește cultura.
Poate oboseala instalată prea devreme, poate alți factori mai ascunși au dus la o erodare a acestei coeziuni obligatorii. Din faza de iubire fără margini s-a ajuns la suspiciuni și vorbe aruncate între unii membri ai Asociației și conducerea sa. S-a trecut la faza vorbelor grele aruncate peste gard, cei drept prin forma elegantă a comunicatelor atent redactate.
O serie de afirmații lansate la finele lunii trecute de către directorul executiv al Asociației Timișoara – Capitală Culturală Europeană (AT- CCE) într-o apariție publică, provoacă îngrijorarea Teatrului Național care își exprimă, pe această cale, regretul față de percepția inexactă a distinsei locutoare asupra acțiunilor, intențiilor și atitudinii instituției față de proiectul Timișoara Capitală Europeană a Culturii și, nu mai puțin, față de Asociație.
Cu evidență, Teatrul Național a fost conștient de amploarea acestui demers de la bun început, atunci când, la 30 septembrie 2011, în baza sentinței definitive și irevocabile a Judecătoriei Timișoara din dosarul 22553/325/2011, constituia legal Asociația Timișoara – Capitală Culturală Europeană.
Teatrul Național a avut încredere că Asociația va unifica energiile și va dezvolta un flux cultural și civic fără precedent în Timișoara, oferind un spațiu de dialog celor mai diverse entități – de la instituții cu profil edilitar, cultural, social, religios, economic, turistic etc. la ONG-uri, de la persoane fizice la structuri instituționale masive, într-un proces transparent, democratic.
Există numeroase argumente care scot Teatrul în afara tuturor umbrelor și suspiciunilor, lansate intenționat sau neintenționat în seara zilei de 25 ianuarie: atitudinea Teatrului Național din Timișoara față de subiectele majore ale societății de azi, cum ar fi civismul, comunitatea, educația, este binecunoscută; implicarea sa în dezvoltarea orașului este, de asemenea, de notorietate; încrederea în comunitate stă la baza strategiilor sale de dezvoltare de peste 12 ani. Este, de asemenea, foarte important să subliniem faptul că toate inițiativele luate de Național în sensul acesta se materializează exclusiv cu respectarea cadrului competențelor și al responsabilităților specifice instituției, în concordanță cu misiunea sa.
Ca urmare, vrem să precizăm următoarele: în data de 4 decembrie 2017, doamna Codruța Popov, consultant artistic și, la momentul respectiv, membru al consiliului director al AT- CCE, a transmis tuturor membrilor consiliului director și doamnei director executiv un set de întrebări privind analiza și recomandările făcute de Comisia Europeană în urma raportului întocmit de Asociație (remarcăm, ca un detaliu privind evoluția comunicării, menționarea doamnei Popov cu titulatura de secretar literar în mod repetat, deși ea este, de destul de multă vreme, consultant artistic, semnându-și ca atare inclusiv corespondența electronică). Întrebările formulate au fost cu cele mai bune intenții; ca fond, liniile generale ale implementării proiectului sunt, desigur, centralizate de către Asociație.
Până în prezent, după aproape două luni, răspunsurile solicitate nu au ajuns, deși doamna Simona Neumann a punctat – și nu o dată – faptul că documentul este redactat.
Conform Statutului AT-CCE, în baza articolului 32 din, „Drepturile asociaților”, lit. g.), membrii Asociației trebuie „să aibă acces la datele și informațiile deținute de ASOCIAȚIE”.
Comunicarea și informarea la timp, precum și transparența decizională sunt trepte ale societății democratice și cea mai bună soluție de a stimula creativitatea, încrederea și solidaritatea. Trunchierea, cenzurarea sau eludarea comunicării reprezintă o alienare a adevărului, o utilizare distructivă a informației, cu efecte covârșitoare în ce privește evoluția proiectului în spiritul idealului comun care îi animă pe toți cei care doresc ca Timișoara să devină cu adevărat o capitală europeană a culturii, pe termen lung, dincolo de titlul câștigat pentru anul 2021.
Orice demers al Teatrului Național, atât în funcționarea sa internă, cât și în relațiile sale externe, este un demers bazat pe încredere, acest principiu major al civilizației înalte. Aceasta este o atitudine, o abordare față de care Teatrul Național nu poate rămâne impasibil.
Dat fiind că o altă afirmație a doamnei Neumann trimite la Statutul Asociației pe care, așa cum bine atrăgea atenția, Teatrul Național l-a întocmit, sugerând tendențios că nu-i cunoaștem prevederile, în continuare ne vom raporta la actele constitutive din 2011, în condițiile în care Statutul este greu de depistat pe site-ul Asociației, singurul link găsit către acesta fiind în interiorul unui articol postat în 2012 și care nu prezintă forma actualizată a acestuia, deși site-ul cuprinde o secțiune intitulată Documente. Încercând să considerăm această aserțiunea directorului executiv al Asociației ca pe o neatenție, cităm din statutul votat în 2011, la articolul 23. (2): „În caz de vacantare, din diferite motive, a unui loc de membru în Consiliul director, la prima Adunare generală se va proceda la alegerea acestuia, în condițiile prevăzute de lege și statut”. De asemenea, la art.20. (1) este menționat explicit că: „Adunarea generală poate fi ordinară sau extraordinară. Adunarea generală se desfășoară o dată pe an, până la data de 7 aprilie, iar adunarea generală extraordinară are loc ori de câte ori este nevoie”.
Prin urmare, da, se poate convoca Adunarea generală ori de câte ori este nevoie.
Ca atare, afirmația doamnei director executiv privind necesitatea așteptării Adunării generale din aprilie considerată ca necunoașterea de către Teatru a statutului, reprezintă de fapt, un atac nejustificat și, de aceea, este cu atât mai greu de înțeles și de acceptat.
De asemenea, am vrea să atragem atenția asupra sintagmei „reprezentanta teatrului”, aceasta fiind o altă formulare tendențioasă și ilegitimă a doamnei director executiv al AT- CCE pe care trebuie să o corectăm. În Statutul Asociației, articolul 23 prevede următoarele:
(1) Consiliul director asigură punerea în executare a deciziilor Adunării generale a asociaților.
(2) Consiliul director este alcătuit din 11 membri aleși dintre asociați, de adunarea generală, pentru o perioadă de 3 ani. În Consiliul director pot fi alese și persoane din afara Asociației în limita a cel mult un sfert din componența sa. În caz de vacantare, din diferite motive, a unui loc de membru în Consiliul director, la prima Adunare generală se va proceda la alegerea acestuia, în condițiile prevăzute de lege și statut”.
După cum se poate observa, noțiunea de “reprezentant al teatrului” nu există, în acest caz utilizarea sa fiind peiorativă.
În anul 2011, directorul general al Teatrului Național a propus, iar adunarea generală a votat ca membru în consiliul director pe secretarul literar al instituției (devenit ulterior consultant artistic). Recomandarea se întemeia pe competența profesională a doamnei Popov, nu pe funcția de reprezentare, datorată relațiilor de muncă încheiate de aceasta cu Teatrul Național. În plus, doamna Codruța Popov este membru al Asociației, independent de angajarea sa în Teatrul Național.
Articolul 24. (2) din statut prevede că „În situația în care un membru al Asociației ocupă o funcție de conducere în cadrul unei instituții publice pe care Asociația, prin scopul și obiectivele sale o sprijină, acesta nu poate fi membru al Consiliului director al Asociației”. În consecință, directorul general nu putea și nu poate face parte din consiliul director, după cum intenția era ca niciun director de instituție să nu facă parte nici mai târziu din Consiliul director, tocmai ca Asociația să își păstreze echidistanța, imparțialitatea deciziilor.
Firește, comunicarea îmbracă multe forme, și, fără să încercăm în vreun fel minimalizarea activității Asociației, nu putem ignora sintagma „bord activ” utilizată de actualul director executiv, referitoare la viitorul consiliu director, în condițiile în care „reprezentantul Teatrului Național,”, alături de ceilalți membri ai actualului consiliu director, a răspuns de fiecare dată solicitărilor venite din partea echipei executive, iar activitatea sau pasivitatea identificate în distanțele mari sau mici dintre ședințele consiliului au fost întotdeauna stabilite la nivel executiv. Tot din această perspectivă, menționăm că răspunsul la documentul prin care doamna consultant artistic își anunță retragerea din consiliul director, transmis de aceasta în data de 18 decembrie 2017, a primit un răspuns de la directorul executiv la o zi după apariția publică în cadrul căreia a făcut aceste afirmații, deci cu o lună mai târziu.
Teatrul Național din Timișoara se află, geografic și istoric, la kilometrul zero al destinului României contemporane. Și, deoarece facem diferența între arogarea și asumarea unui statut, al acestui statut extrem de important, credem cu tărie în demersul constructiv, în dialog, în comunicare, în evoluție, în civism, ca și în civilitate.
Continuăm să sperăm că procesul laborios, solidar pe care îl presupune pregătirea anului 2021 și, în egală măsură, a ceea ce va însemna Timișoara după anul Capitalei Europene a Culturii, va preveni orice tip de fractură în comunicarea armonioasă dintre toți cei care visează că în Timișoara pulsează inima Europei.
