Dacă treci acum prin Piața Unirii din Timișoara, vezi rânduite, cu fața către Muzeul Național de Artă și spre splendida Casă Brück, opt panouri galbene cu o expoziție neobișnuită. De departe, pare o poveste în benzi desenate pentru copii. De aproape însă, vezi personaje în uniformă nazistă, oameni bătuți și schingiuți. Expoziția spune o poveste din istoria dură a Holocaustului din Banat, documentată de elevii a două școli, Școala Gimnazială 18 din Timișoara și Liceul „Iulia Hasdeu” din Lugoj.

Despre proiectul inițiat de Institutul „Elie Wiesel” au aflat peste 130 de elevi de la mai multe școli din Timișoara și din județ la o dezbatere organizată în sala festivă a Comunității Evreiești din Timișoara. Introdusă în programă de anul școlar trecut ca disciplină obligatorie la clasa a XI-a, Istoria evreilor. Holocaustul i-a familiarizat întrucâtva pe copii cu un trecut care nu trebuie uitat.

Cum devine desen un document istoric

Proiectul „Istorii locale ale Holocaustului” a început în 2023 cu implicarea a zece școli din orașe ca Sibiu, Oradea, Lugoj, Timișoara, Târgu Jiu, Cluj, Baia Mare, Sighet ș.a. Elevii selectați au avut de documentat povești locale ale Holocaustului pe care le-au transformat în scenarii și story-board-uri de bandă desenată. Apoi, ilustratorul Octav Ungureanu le-a desenat.

Gabriela, Raluca și Orsolya au fost invitate de regizorul Florin Iepan, moderatorul întâlnirii, să vorbească despre experiența lor în proiect.

Gabriela, Raluca și Orsolya.

„Eu nu am cunoscut istoria evreilor până la liceu. Proiectul ne-a învățat cum să citim documente și mărturii, cum să accesăm date și informații online. Am extras unele informații despre Martin, am scris textul așa cum ar trebui desenat”, a relatat Raluca.

Elaborarea n-a fost simplă, fiindcă elevii de azi nu știu cum arătau mijloacele de comunicare ale perioadei de război: un telefon sau un aparat de radio. Așa că investigarea Internetului a fost intensă.

Copiii din Banat au ales să spună povestea lui Martin Schottek, un tânăr evreu strămutat de la Reșița la Oravița și inclus în 1941 în programul de muncă forțată la Detașamentul 102 Evrei, în cele mai nemiloase condiții. După un periplu prin mai multe locuri din țară unde erau duși la muncă, Martin este eliberat.

Pe două panouri ale expoziției din Piața Unirii se poate citi impresionanta poveste a lui Martin.

Cifrele nu iartă

Dezbaterea, care a atins și prezentul confruntat cu un reviriment agresiv al extremei drepte, secondate și de extrema stângă, a rememorat împrejurările Holocaustului din Banat: legile antisemite au fost aplicate evreilor bănățeni, intelectualilor (profesori, avocați, medici, farmaciști) li s-a interzis să practice. Bărbați și, ulterior, femei au fost incluși în detașamente de muncă forțată, sub autoritate militară. De-a lungul anilor, comunitatea bănățeană de 12.000 evrei în perioada interbelică s-a diminuat până azi la aproximativ 600 de evrei. La aceasta au contribuit și persecuțiile din timpul Holocaustului, care au stimulat emigrarea.

Holocaust înseamnă și deportarea țiganilor în Transnistria: 25.000 romi din toată România au fost transportați în Transnistria. Doar puțin peste jumătate au supraviețuit.

Copiii au recuperat o poveste locală atipică despre un comandant de jandarmi, maiorul Peșchir, care nu a aplicat măsurile dure ale deportării țiganilor nomazi în Transnistria, ci a verificat cu atenție listele, familie cu familie. Astfel au fost salvați sute de oameni.

O nouă disciplină la liceu: Istoria evreilor. Holocaustul

În timp ce se dezbătea subiectul fierbinte al sterotipurilor etnice, în curtea interioară a Comunității Evreiești a ieșit să se răcorească un grup de elevi din clasa a XI-a de la Colegiul Tehnic „Emanoil Ungureanu”.  Și ei au în programă disciplina introdusă în anul școlar trecut, Istoria evreilor. Holocaustul.

„Până la ora de istorie, n-am auzit de Holocaust”, ne-a mărturisit Nicholas. Recent însă au văzut un documentar adus de profesor. „M-am înfiorat”, a subliniat Andreea. La întrebarea dacă au cunoscut vreun evreu, câteva eleve, Iasmina, Erica, Melisa și Francesca, au ridicat din umeri. Adică prin ce s-ar deosebi un evreu de un român, ca să îl poți recunoaște. Gestul lor subliniază natural cât de absurdă și nedreaptă a fost discriminarea ucigașă a evreilor în Germania nazistă și în alte state cu guvernare fascistă.

Trei băieți de la liceul din Lugoj, partener în proiect, erau în temă și l-au amintit pe profesorul lor de istorie, Horațiu Suciu, de la care au aflat multe.

Am întrebat-o pe Ana Bărbulescu, coordonatoarea proiectului Institutului „Elie Wiesel”, dacă petițiile online difuzate, cu peste 1.600 de semnături, împotriva introducerii disciplinei Istoria evreilor la liceu au întârziat adoptarea.

Iasmina, Melisa, Francesca, Erica.

„Este o lege, există o programă și un manual, deci petițiile nu au avut niciun efect. Întrebarea corectă este cum se aplică legea. E nevoie de timp să se poată susține o astfel de disciplină, în condițiile în care nu se învață în nicio facultate istoria evreilor, iar manualul a apărut destul de târziu”, ne-a declarat Ana Bărbulescu.

În mare parte, depinde de profesori cât de serios țin lecțiile. Există inițiative de instruire a profesorilor care predau această disciplină, cum este o școală de vară organizată de Institutul „Olga Lengyel”, în colaborare cu Institutul Elie Wiesel și cu parteneri locali, cum este Institutul Intercultural din Timișoara.

În dezbaterea de la Timișoara s-a pus întrebarea dacă nu ar fi bine să se introducă ebraica, idiș sau ivrit în școală.

„E o idee exotică, fiindcă limba noastră maternă este româna sau maghiara. Evreii din Banat au fost și au rămas foarte integrați”, a subliniat Luciana Friedmann, președinta Comunității Evreiești din Timișoara.

Antisemitism îngrijorător

Institutul „Elie Wiesel” a semnalat repetat, în rapoarte, creșterea manifestărilor antisemite în România. Cu toate că s-a adoptat „Strategia națională pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură aferentă perioadei 2021–2023”, antisemitismul se propagă de la cel mai înalt nivel. Mesajele extremiste, xenofobe, rasiste, antisemite ale liderilor AUR sau ale senatoarei Șoșoacă, ajunsă acum în forurile europene, se aud inclusiv în Parlamentul României. Negarea Holocaustului survine periodic în discursul politic din România.

Zilele acestea, când CCR i-a respins candidatura la alegerile prezidențiale, Diana Șoșoacă a declarat, fără niciun argument, într-o transmisie live, că „asta înseamnă că evreii au acționat împotriva României. Îi acuz pe evrei de implicare în procesul constituțional!”. De altfel, parlamentara a semnat, alături alți 1.900 de semnatari, petiții care cereau desființarea Institutului „Elie Wiesel”, considerat de ea „un institut antiromânesc care instigă la antisemitism”.

Lipsa de educație și de cunoaștere a istoriei favorizează antisemitismul. Presa joacă un rol important în context: uneori, rol educativ, alteori dovedind o înțelegere limitată. Iată cum a reacționat, printr-un comunicat oficial, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), organizație care pretinde că numără peste 4.000 de jurnaliști, la adoptarea legii pentru prevenirea și combaterea antisemitismului: „Prin legea B135/29.03.2018, poporul evreu devine singurul popor din lume pe care nu ai voie să-l critici fără să riști închisoarea”.

Proiecte ca „Istorii locale ale Holocaustului” merg la rădăcina cunoașterii unei istorii purtătoare de valori altfel decât la școală, cu mijloace neconvenționale, atrăgătoare pentru elevii recompensați cu diplome și aplauze în piața publică, acolo unde s-a vernisat expoziția la care au contribuit.