„Am tot văzut pe la Bucureşti cum sunt paradele astea şi am zis ia să fac şi eu aici, ce, numai la Capitală se poate aşa ceva? Nu am eu elicopter şi altă tehnică militară, dar am improvizat ceva şi uite ce a ieşit”,

 Marin Scurtu, primarul din Optaşi Măgura, Olt

Nu există bucurie mai mare pentru români decât sărbătorirea Zilei Naţionale. La 1 Decembrie, cu mic cu mare, tineri şi bătrâni, bărbaţi, femei, sau câte genuri or mai fi, toţi “oamenii muncii”, de la sate, de la oraşe, privesc la televizor, îşi pun în piept cocarda cu tricolor şi sunt mândri că sunt români! Cei mai talentaţi, în toate cele specifice unei astfel de zile, recită, cântă, dansează, dar mai ales defilează. Toată media zumzăie de patriotism, dragostea de ţară debordează, faptele bune ale românilor de acilea dar şi de aiurea sunt mai numeroase, vizibile mai mult ca oricând, succesele, dar mai ales “succesurile” sunt peste tot evidenţiate. Către seară, mânâncă şi “beu”, adică, cum îi place românului contemporan şi dintotdeauna, se “distrează”.  Guvernul şi Parlamentul au grijă, în fiecare an, să dea drumul la “distracţie” pentru cel puţin câteva zile, prin așa numita “minivacanţa naţională”. Dacă nu era blestemata “pandemie a lu’ Bill Gates”, fasolea cu ciolan, micii, berea, vinul s-ar fi “dat” din nou, “la liber” în locurile “special amenajate” pentru distracţie şi voie bună. În lipsa “cadrului organizat”, fiecare a băut şi a mâncat pe cont propriu.

Parada organizată în satele și orașele patriei de Ziua Naţională ne-a arătat încă o dată cât suntem de uniţi, noi, românii, în “cuget şi simţiri”, başca în fapte, pe întreg teritoriul naţional, indestructibil şi indivizibil, de bună seamă. Iată câteva exemple! La Alba Iulia, capitala “Marii Uniri” urla “Ardealul, Moldova şi Ţara Românească” o ceată care arăta ca o galerie de fotbal (sportul naţional, nu?), demonstrând că patriotismul de la “Cenaclul Flacăra al tineretului revoluţionar” şi al lui Adrian Păunescu ne-a rămas fixat în creier! La Cluj, privind un pluton al jandarmeriei, unitatea de elită a armatei române, înțelegem că despărţirea de fostele trupe de securitate, din care a renăscut jandarmeria, nu-i uşoară: pasul de defilare în maniera trupelor NATO, din care facem şi noi parte de peste 10 ani, nu se învaţă uşor! Avem şi noi, un pas al nostru, specific şi naţional: dacă unul e sus, altul e jos, din când în când aşa poţi să îţi dai şi “cu stângu  în dreptu”, ca să nu mai spun că după un pas înainte poţi face doi, chiar trei paşi înapoi! Dar nu-s jandarmii ardeleni primii la astfel de cadențe originale! Nici în timp, nici în spaţiu! În capitala Moldovei, Iaşi, oraş aflat ceva mai aproape de “lumina care vine de la Răsărit”, urmaşii miliţienilor, durduliii poliţişti locali ne-au arătat încă din anul 2018, că unde-s mai mulţi de doi români, chiar dacă “puterea creşte” şi “duşmanu’ nu sporeşte”, pasul de defilare tot nu reuşeste! După acelaşi original model se pare că şi în inima Olteniei, la Craiova, cât şi  în vechea capitală a Ţării Româneşti, la Târgovişte, s-au întrecut în defilări hazlii bravii noştri jandarmi. Nu se putea ca cireaşa de pe tortul întîmplărilor penibile de Ziua Naţională să nu fie gustată în Bucureşti, “capitala ţării eşti”! Un jandarm în ţinută de gală, se chinuie să încalece calul din dotare, se dezechilibrează şi cade spectaculos, spre râsu’-plânsu’ întregii naţii. Momentul este, în fapt, semnificativ pentru prăbuşirea mai veche a prestigiului unei bune părţi din ceea ce ar trebui să fie armata română.

Dar poate cea mai reprezentativă defilare pentru România modernă, ţară membră a NATO şi a UE,  s-a desfăşurat la Optaşi Măgura, localitate aflată în mult îndrăgitul şi veneratul, în istoria noastră recentă, judeţ Olt, în care s-a născut “mult iubitul şi stimatul”, “cârmaciul României”, “geniul Carpaţilor”, cine altul decât   “stima noastră şi mândria, Ceauşescu România”?! La ”cea mai” extraordinară şi inedită defilare care s-a desfăşurat vreodată pe meleagurile româneşti sătenii din Optaşi ne-au demonstrat, cu talentul specific al locului, cum poţi fi modern şi universal dar şi puternic ancorat în tradiţia locală, autohtonă, deplin neaoşă. La ce altceva te puteai gândi când ai văzut maşina de luptă construită de inventivii olteni: o Dacie papuc (de, maşina naţională!) tranformată într-o teribilă tanchetă de luptă, având drept piesă principală tunul din ţeava rechiziţionată de la un cazan de ţuică! Toată maşinăria demonstrează geniul creator transformator şi adaptor  al românului. Nici Leonardo Da Vinci nici Mihail Kalashnikov nu a imaginat un astfel de car de luptă (Oltenia, eu cu acest nume l-aş breveta), adaptabil  în funcţie de vremuri: de pace (Dacie papuc, maşina bună la toate, dar şi cazan de ţuică) sau război (transportor blindat, tun)! Viziunea contemporană a paradei olteneşti a fost relevată  prin începerea defilării de către un şir de ATV-uri, vehiculul modern atât de iubit de români, de la Traian Băsescu încoace.  Cai şi căruţe au încheiat originala paradă de 1 Decembrie, marcând conceptul tradiţional, rădăcina autohtonă carevasăzică. Fie pe şaua ATV-ului, fie pe a calulului, fie la turela tanchetei, fie pe scândura căruţei, mândrii optaşieni, cu tricolorul în mână sau pe pieptul de aramă, cu cască de “ATV-ist”, ori căciulă de pesedist pe cap, fiecare purta şi o torţă, o făclie în mână, dintre acelea de pe vremea dacilor, adică din filmele lui Sergiu Nicolaescu! Normal, e sărbătoare, “să fie lumină”, să vadă toată ţara, chiar dacă e ziuă! Defilarea a început la intrarea în sat din faţa monumentului care reprezintă opt aşi, cartea de joc, semn al norocului, pesemne, ce a dat peste săteni, de când îl tot votează pe actualul primar, aflat la al șaselea  mandat. Traseul paradei a inclus şi trecerea prin faţa unei copii a Turnului Eiffel, din satul Paris, care ţine de comuna Optaşi.  Dacă tot se cheamă satul Paris, de ce nu ar avea şi un ”turn aifel”!? Au rezolvat-o și cu catedrala Notre-Dame, dar mai “din gură”, rebotezând aşa biserica din sat, dar şi cu pârâul din sat, redenumit “Sena”. Revenind la paradă, domnul primar a promis că la anul “vrea să continue tradiţia”, că “nu se lasă”! Prin urmare, spus cu alte cuvinte româneşti, “o s-o facă şi mai lată”!

Eu propun ca această “tradiţie” să fie preluată, de către întreaga ţară, începând cu capitala Bucureşti! O paradă perfectă, fără evenimente nedorite, fără căderi de pe cal, fără pas de defilare bătut anapoda! Iată forma modernă (ATV-ul, tancheta multitransformabilă şi multiadaptabilă, Turnul Eiffel, aşii câştigători) cum se combină perfect cu fondul neaoş, oltenesc, românesc (cazan de ţuică, cai, căruţe, făclii geto-dace)! Optaşi este un adevărat “colţ de rai”, străvechi, dar şi modern, “protocronit”, dar şi cosmopolit, adică pur românesc! Un exemplu fericit al triumfului democraţiei de tip fesenist-pesedist-liberal, carevasăzică uselist! Să nu uităm că primarul artizan al defilării este la al șaselea mandat! Când optaşienii îl vor vota pe viaţă,  Scorniceştiul va fi, în sfârşit, depăşit!

Trag speranţa că actualii conducători ai României, domnii Ciucă, Cîţu, Ciolacu vor ”ciordi” din propunerea mea, o vor legifera şi domnul preşedinte Iohannis de îndată o va promulga! Aferim!