Cei ce trec cu grăbire să prindă un verde nesperat la semaforul din intersecția de la Piața Badea Cârțan nu prea au timp să vadă prea multe. Dar pietonii sau cei ce așteaptă în stația de tramvai au vreme să se minuneze de o coșmelie ce stă de decenii inutil la marginea trotuarului.
Se pare că mica construcție de cărămidă este o fostă stație de benzină. E acolo din timpuri imemoriale. În epoca anterioară a avut un rol mai mult decorativ. Să demonstreze că și la noi sunt stații PECO (întreprinderea de stat ce vindea carburanți). Vânzătoarele din fostul magazin aveau de lucru o dată la săptămână. Că benzina nu se găsea pe toate gardurile, ca acum. Venea rar și puțină. Cine avea relații, afla când urmează să vină marfa așa de așteptată și se formau cozi kilometrice cu o zi înainte. Dimineața, la deschidere, într-o oră se termina marfa și iar urma o lungă perioadă de lâncezeală.
O mică perioadă de reviriment a fost după Revoluție. Se făcea trafic cu benzină peste graniță. Iarăși cozi interminabile. Dar în acea perioadă nu se mai termina marfa în câteva ore. Cum nimic nu ține veșnic, a trecut și perioada de glorie a benzinăriei.
De mulți ani este doar o toaletă publică neoficială. Uneori se mai adăpostesc și cei fără căpătâi. Mizeria este de nedescris. De la gunoaie menajere, haine vechi sau mormane de flacoane de plastic aruncate vraiște, nimic nu lipsește din peisaj.
Coșmelia ce ocupă locul fără rost nu este văzută de nimeni. În contextul cultural de care ne pregătim ar fi o posibilă utilizare. Aici poate să apară monumentul celor ce și-au pierdut răbdarea la cozi. Toți ce ce mai au câte o canistră de benzină nefolosită să vină cu propuneri cum va arăta „Statuia Rezervorului Golit”.
