Un vânt cald, care a provocat transpirații abundente și prăbușiri puțin așteptate unor aleși, aparent, indestructibili, s-a așezat peste Timișoara și peste Timiș. Este „curentul” unei mișcări de generație, cea a tinerilor între 20 și 40 de ani care au hotărât că, totuși, au și ei un cuvânt de spus în privința modului în care le este administrată existența.
Timișoara și Timișul s-au aflat, timp de 30 de ani, pe mâna unor cârmaci mai degrabă mediocri, ajunși, fără ca nici ei să știe cum, în fruntea unui oraș și unui județ care, ambele, meritau infinit mai mult în toți acești ani. Timisoara, un oraș bogat și mândru nu neaparat pentru că a împrumutat ceva din fala bănățeanului de altădată, ci pentru că așa a fost mereu, pare a intra, de duminică încoace, sub o zodie interesantă dar și misterioasă. Victoria lui Dominic Fritz în fața lui Nicolae Robu are ceva dintr-o poveste imaginată cu mulți ani în urmă de marele prozator bănățean Sorin Titel, în care realismul magic acoperă realitatea palpabilă, a faptelor și a destinelor locuitorilor orașului din Câmpie.
Nu știm suficient de multe despre acest om care l-a spulberat pe Robu în alegerile pentru Timișoara, dar realitatea ne spune că victoria sa ține mai puțin de magie și mai mult de nevoile stringente ale orașului, pe care tinerii generației 2000 le vor rezolvate cât mai curând posibil. Morala simplă a poveștii petrecute duminică ne mai spune că tinerii aceștia nu doar că nu mai au răbdare, dar și că s-au săturat de politica la alibi și de proiecțiile fantaste, fără legătură cu viața lor, promovate vreme de opt ani de fostul primar Robu. Nu de fântâni cântătoare sau de metrouri imaginare avea și are nevoie clasa de oameni tineri și activi ai Timișoarei, ci de detalii certe și pline de sens pentru viața lor obișnuită, de zi cu zi.
Anume de spitale noi și performante, în care să nu se mai moară din cauza infecțiilor nosocomiale, de parcuri deschise publicului, de o sală polivalentă încăpătoare, de un stadion civilizat și atrăgător, și de destule altele, firești într-o lume așezată și civilizată. Tot astfel și locuitorii județului Timiș nu mai sunt aceiași din urmă cu un deceniu sau două, când se mulțumeau cu cântecele de sirenă ale unor primari și președinți de consiliu județean fără har și talent administrativ. Oameni care, cu rare excepții, se gândeau exclusiv la propriile lor buzunare și puțin spre deloc la nevoile celor pe care îi păcăleau, făcându-se că-i conduc cu pricepere și folos. Timișenii de azi sunt cetățeni care au văzut cum arată părți întregi din Europa și care, tocmai de aceea, își doresc ca și localitățile lor, comune sau orășele, să nu mai arate nici înapoiate, și nici lipsite de perspective edilitare de secol 21.
Acești tineri, care au ieșit duminică într-un număr apreciabil la vot, transmit apăsat că trecutul trebuie lăsat cu adevărat în urmă, că ei nu mai acceptă sa fie pacăliți precum părinții lor în anii de după 1990, și că oricine nu va învăța lecția propusă la aceste alegeri locale riscă să aibă soarta primarului Robu or a fostului președinte al Consiliului Județean Timiș, Dobra. Noul val de alegători de azi și de mâine nu mai acceptă jumătățile de măsură și nici minciunile electorale spuse fără rușine în campanie, peste care apoi, tocmai pentru că sunt minciuni ordinare, se așterne praful nesimțirii politice.
Dacă nu credeți, priviți la soarta PSD Timiș, unde niște lideri incompetenți și fără curaj au dus acest partid la pieire. Sau la toți foștii primari din județ, spulberați de alegători și aruncați la coșul uitării. Noul primar al Timișoarei, Dominic Fritz, și noul președinte al Consiliului Județean Timiș, Alin Nica, doi oameni politici tineri și promițători, ar face bine să nu uite, în nicio zi scursă din mandatele lor, lecția alegerilor din 27 Septembrie 2020.