În numărul de joi, 31 ianuarie 2018, al săptămânalului „Banatul azi” am continuat să analizăm marile obiective neîndeplinite de Consiliul Județean Timiș. Ele se află pe lista de investiții care, presupunem, va ajunge la Banca Mondială pentru finanțare. Însă despre unele proiecte nu se mai aude nimic de mulți ani. Printre acestea se numără un drum european spre garniță, un terminal intermodal de marfă sau construirea unui aquapark care să atragă turiștii în Timiș, turiști ce preferă acum să se scalde în Ungaria sau la Oradea.
Drumul Eurotrans, o poveste
Despre o legătură rapidă între Timișoara și Belgrad se vorbește de mai bine de 3 ani. Primii pași concreți pentru realizarea acestui obiectiv s-au făcut în 2016 și 2017, când timișoreanul Sorin Grindeanu era la conducerea Consiliului Județean Timiș, respectiv a Guvernului. Ideea autorităților era una simplă: construirea unei autostrăzi între capitala Banatului și capitala Serbiei. Mai mult, ambele guverne au aprobat obiectivul.
În 2017, Cabinetul Grindeanu aproba un Memorandum privind negocierea și semnarea unui Protocol de cooperare între Romania și Serbia, potrivit căruia cele două guverne urmau să colaboreze pentru susținerea diplomatică și financiară a proiectelor de investiții în transporturi la frontiera comună, în special pentru construcția autostrăzii Timişoara–Vârşeţ–Pancevo, până în anul 2025.
„Includerea unei noi autostrăzi este o prioritate în Master Planurile de Transport ale celor două state. Tronsonul dintre Pancevo și Vârşeţ este recunoscut în lista unică de proiecte a Serbiei, iar execuția lucrărilor pentru sectorul de drum Timișoara –Moravița este cuprinsă în Strategia de implementare a Master Planului General de Transport al României, pe lista lungă a proiectelor din sectorul rutier, în prima perioadă de finanțare, 2014–2020, cu suma de 29,5 milioane euro, fără TVA”, scria în Memorandum.
Apoi lucrurile au stagnat. Protocolul nu a ieșit niciodată din sertare, iar autoritățile din cele două țări au început să arunce vina blocării proiectului de la una la alta. Un factor care a oprit proiectul a fost Ministerul Transporturilor, care a decis că nu este oportun să construiască o autostrada între Timișoara și granița cu Serbia de la Moravița. Așa că se va realiza drumul Eurotrans ET 12 Banatica.
Autoritățile din Serbia au fost nemulțumite de decizie, mai ales că pe teritoriul țării vecine există o autostrada ce ajunge aproape de Pancevo și de Vârșeț, și care merge până la Belgrad, ceea ce însemna că sârbii aveau de realizat puțini kilometri de șosea rapidă și, evident, într-un timp scurt.
Potrivit Masterplanului General de Transport al României, finalizat în 2016, drumul Banatica Timișoara–Moravița ar fi trebuit să fie gata anul trecut. Însă nici măcar sursa de finanțare nu este sigură, acum, la început de 2019. Din același document aflăm și caracteristicile viitorului drum Eurotrans: costul de construire a 59 de kilometri este de 29,5 milioane de euro, exact cât ar fi costat și dacă șoseaua se construia în regim de autostradă. Pe aici ar fi trecut peste 10.000 de vehicule zilnic, potrivit estimărilor specialiștilor. Finanțarea ar fi trebuit să vină din Fondul de Coliziune — așa apare în MPGT —, însă acum autoritățile județene din Timiș vorbesc despre bani de la Banca Mondială, deși nu există niciun document semnat în acest sens.
În aceste condiții este greu de crezut că un proiect care zace într-un sertar de mai bine de 3 ani va mai prinde viață. Însă, așa cum ne-au obișnuit deja autoritățile județene, ne mulțumim cu promisiuni.
Dezvoltarea economică și terminalul intermodal de marfă
Lipsa autostrăzilor din vestul țării, mai ales acum câțiva ani, a făcut autoritățile să se gândească la cum ar putea dezvolta economia județului dacă la capitolul infrastructură suntem atât de deficitari. Și atunci a apărut ideea unui termina intermodal de marfă.
Acesta presupunea ca pe o suprafață de mii de hectare să existe o conexiune între transportul rutier, cel feroviar și cel aerian. Astfel, mărfuri din toată țara și din toată Europa a fi fost triate, depozitate și expediate de aici, iar Timișoara ar fi devenit un centru importat de negoț nu doar în Europa, dar și în lume.
Totul a sunat bine pe hârtie și, tot în Masterplanul General de Transport al României, a apărut și acest proiect care urma să fie pus în practică în parteneriat cu Aeroportul Internațional „Traian Vuia”, care beneficia deja de infrastructură aeroportuară cargo și oferea și terenul necesar pentru realizarea conexiunilor rutiere și feroviare.
„Administrația Aeroportului Internațional Timișoara se implică activ în dezvoltarea regiunii prin crearea unei infrastructuri solide, bază a dezvoltării economice pe termen mediu și lung a zonei de vest. Astfel, în cadrul Master Planului General de Transport al României, care reprezintă strategia națională a Ministerului Transporturilor pentru perioada 2015–2030, au fost incluse două obiective majore atât la nivel național, cât și la nivel european. Valoarea totală a realizării acestor obiective este de 82,2 milioane de euro, fonduri nerambursabile. Este vorba de realizarea unui Terminal Intermodal de Marfă și a unui Terminal Intermodal de Pasageri. Aceste obiective au fost incluse în Master Plan, la capitolul 7 — Transport Aerian”, anunța, încă din 2014, aerogara timișoreană.
Terminalul de Marfă va include Centrul Cargo, platforma de staționare aeronave, terminalul de cale ferată, reabilitarea liniei ferate existente în perimetrul aeroportului și conectarea acesteia la rețeaua națională, parcări pentru autovehicule și conexiuni de transport.
Terminalul intermodal de marfă de la Timișoara apare și acum pe harta Masterplanului. Însă perioada de implementare a proiectului este 2016–2017… Așadar, apare ca finalizat fără nicio actualizare, deși pe teren nu s-a mișcat un pai. Valoarea proiectului ar fi de peste 34 de milioane de euro, iar banii ar fi venit prin programul FEDR.
Pe lângă Timișoara, în Masterplan mai apar și alte terminale intermodale de marfă. Unele au date de finalizare de mult depășite, cum este și cazul Timișoarei, iar unele apar că vor fi terminate abia peste câțiva ani. Astfel, intermodalele de la Cluj, Bacău și București apar finalizate în 2017; cele de la Oradea și Giurgiu, în 2018; iar cele de la Iași, Suceava, Turda, Craiova și Brașov au termen de dare în folosință anii 2023–2025.
Turism promovat cu aquapark
„Aquapark” este un cuvânt auzit tot mai des atunci când se vorbește despre dezvoltarea județului Timiș. De la primari ambițioși până la liderii Consiliului Județean Timiș, mulți edili s-au gândit și au promis că vor construi aquapark-uri.
Primul care a anunțat că va construi un aquapark în Timiș a fost tânărul primar al comunei Dudeştii Noi, Alin Nica. Acesta a dezvoltat extrem de mult comuna, iar un aquapark i-ar fi adus mai mulți bani la buget. Fiind foarte aproape de Timișoara, edilul susține că ar atrage mulți turiști.
Ideea a apărut nu mult după ce Nica a devenit primar și putea deveni realitate odată ce au început să vină bani europeni pe ciclul financiar 2007–2013. Dar nu s-a întâmplat așa, pentru că proiectul nu a primit finanțarea necesară, care trece de 13–14 milioane de euro.
Cum ciclul de finanțare s-a încheiat, edilul din Dudeștii Noi a început să facă documentarea pentru a putea totuși construi aquapark-ul atât de așteptat de localnici.
Din păcate, noul ciclul financiar, 2014–2020, nu oferă nicio axă pentru astfel de obiective. Așa că promisiunea lui Alin Nica nu poate prinde contur, deocamdată.
Primarul Timișoarei nu se putea lăsa mai prejos și a preluat ideea colegului său de partid de la Dudeștii Noi. Nicolae Robu anunța anul trecut că vrea și el un aquapark la Timișoara. El susține că avem bănuți și teren și vrea ca și timișorenii să se bucure de un parc de distracții acvatic.
Dacă ideea a apărut anul trecut, anul acesta au și fost alocați în buget bani pentru studiul de fezabilitate. Locul care apare pe proiecția bugetară pentru 2018 este strada Ovidiu Balea, teren care este folosit și pentru construirea de case pentru tineri. Specialiștii vor primi 100.000 de lei pentru a spune autorităților dacă aici se poate construi un aquapark. Până acum nu s-a realizat un proiect tehnic și nici nu s-a stabilit cât va costa în final.
Un alt liberal s-a trezit că vrea și el, în orașul al cărui gospodar este, un aquapark. Dănuţ Groza, primarul din Sânnicolau Mare, a anunțat că va construi un astfel de parc. Avantajul pe care îl are este că izvoarele de apă termală sunt funcționale și ar putea foarte simplu să exploateze această resursă primită gratuit de la natură.