Șase luni. Nici mai mult, nici mai puțin. Atunci au fost aleși, de locuitorii Timișului, respectiv ai Timișoarei, acești doi domni, în funcțiile pe care le ocupă actualmente.
De atunci și până azi, ambii s-au mărginit să vorbească. Mult și fără mare însemnătate directă, palpabilă pentru alegătorii lor. „Nu au avut bugete, ce puteau face bieții de ei?!”, încă îi mai cauționează suporterii de serviciu, cu precădere. Mandarinii celor două regimuri, de la județ și de la primărie. Și activul de partid pentru care, la fel ca în comunism, orice ar face, ori — mai aproape de adevăr — nu ar face cei doi, iubirea și admirația e ordin pe unitate. Sunt buni, săracii, mai ales pentru că duhnesc de tinerețe, și asta, vorba unui critic literar, e o virtute în sine câtă vreme România e Țara Bătrânilor. De care nu știm cum să ne descotorosim mai repede, noroc că a revenit Covidul în forță, cu tulpinile lui internaționaliste.
Dar să nu-i uităm pe leuții cei tineri, Nica și Fritz, că, vorba aia, ce-i al lor, al lor rămâne! Anume faptul că, dacă până azi nu au făcut nimic concret în Timiș și Timișoara, în afara promisiunilor și a vorbăriei fără cusur, doar inexistența unui buget național îi poate absolvi, întrucâtva, de intrarea lor în adormire.
Vina pentru întârzierea jenantă, ca în fiecare an, a adoptării Bugetului de Stat îi revine exclusiv lui Cîțu și colegilor săi de alianță, care nu au avut alte griji, până mai zilele trecute, decât să-și tragă unii altora ministerele bănoase de sub funduri. În fond, au procedat taman ca guvernele pesediștilor, conduse de alde Grindeanu, Tudose și alte creaturi politice de doi bani găuriți.
Cum ar veni, alte măști, aceeași piesă, de parcă blestemul guvernărilor eșuate a devenit Covidul perpetuu din ADN-ul nației românești.
Drama e că, dacă tot nu sunt în stare să ne livreze proiecte de la zero, făcute de „mânuța lor”, și nu moștenite de la dinozaurii pe care tocmai i-au basculat din fruntea primăriei și ai consiliului județean, domnuții noștri și-au găsit de lucru! Dominic și Alin, file din poveste, ne blagoslovesc, de două zile încoace, cu o lungă șaradă de clovnerii goale de conținut. Toate pe bază de carantină și alte drăcovenii de care locuitorilor Timișului și Timișoarei nu le arde câtuși de puțin. Ba din contră, îi umple de lehamite. Cum ar veni, în vreme ce oamenii simpli acceptă deloc ușor, dar cu decență, regulile carantinei, liderii administrației locale își aruncă lăturile, izvorâte din frustrările lor de politicieni încă nealtoiți pe măsura demnităților ce le ocupă, unul în capul celuilalt.
Între timp, dl Nica a terminat de construit stadionul moștenit, din vorbe, de la dușmanul său de moarte, Laie Robu, și, tot așa, a demarat fundația noii polivalente. Despre care ne-a amețit, precum o vodcă Cristal, în timpul campaniei pentru alegerile președintelui CJ Timiș. Iar dl Fritz abia ce a îngropat în pământul răbdător al Timișoarei prima cărămidă din fundația noului spital municipal, despre care a vorbit cu nesaț în campania sa electorală.
Oamenii ăștia le văd acolo, gata construite, noi suntem proștii care ne facem că nu le vedem nici morți.
În schimb, vedem al dracului de bine că, dacă leii ăștia doi din fruntea Timișului și Timișoarei vor continua doar să se spurce între ei cu lozinci leșinate, spre hazul presei naționale, proștii vom fi tot noi, cei care i-am votat ca să nu facă nimic vreme de alți patru ani de mandate eșuate.
Începutul e promițător. În minciună. „Șase luni încheiate de când”. Continuarea cu „nu au făcut nimic concret” mă face să cred că dl. Marcu umblă cu ochii legați și urechile înfundate. Dar nu mă mir de el, că acum oricine poate să scrie orice. Mă mir de mine că am citit până la capăt, doar- doar oi găsi și ceva cu miez. Ca să nu fie timpul cu adevărat pierdut, scriu și eu.
[…] “Nica și Fritz, vorbărie multă, zero realizări”, așa își începe editorialul jurnalistul Adrian Marcu. […]
Articolul conține multe adevăruri foarte amare, însă și contradicții în termeni. „Dinozaurii” politici invocați sunt tratați băsist, la grămadă. Totuși, Consiliul Județean Timiș a concretizat lucrări, inițiative de mare utilitate pentru locuitorii din Timiș, unele nefiind sesizate de către majoritatea timișorenilor, desigur. Mă refer la drumuri, inițiative culturale etc. La Primărie, din câte știm, au fost trunchiat concretizate (între 2012-2020) proiectele europene ale administrației Ciuhandu pentru care fuseseră decise finanțări la Bruxelles, așadar inconguența e vădită. Mă refer la nimicirea scuarilor din piața Libertății și din Piața Bălcescu-Lahovary,, la lucrările execrabile din ziona Pieței Unirii etc. După cum a pune pe același plan guvernele pesediste destul de recente cu guvernele sorosisto-băsisto-iohanniste produce uluire și indignare. Unii au obținut fonduri europene (cum e pentru marele pod peste Dunăre ce va lega județele Tulcea și Brăila, bunăoară), cele trei guverne pesediste din 2017 încoace au creat condiții de supraviețuire decentă oamenilor cu venituri financiare meschine, guvernul Dăncilă a asigurat cea mai eficace președinție rotativă din istoria Uniunii Europene (miniștrii și funcționarii guvernamentali rezolvând 96 de dosare europene, din care unele zăceau nesoluționate de ani foarte mulți), s-a trăit cât de cât decent, între 2017-2019, înregistrându-se creștere economică bazată în special pe consum, cum este corect, oriunde etc. Autoritățile orbaniste și cîțulene fac numai gafe și mizerii pe termen scurt, mediu și lung exact cum au făcut ciracii portocalii ai matrozului hăhăitor și ai lui Cioloș, după ce triada ce urăște copiii (KWI, Dan Barna, Cioloș) a îndemnat creierele netede să boicoteze referendumul pentru familie și astfel făcând să zburde pedofilii, proxeneții, violatorii, sporind degringolada morală și spirituală, în România. Sunt monarhistă, nu credeam că voi ajunge să scriu elogios despre politicienii pesediști, dar adevărul nu poate fi ocolit, nici ciuntit. Domnului Adrian Marcu îi doresc curaj maxim și puterea de a evita stilul băsist al tăvălugului atotstrivitor. Duduia comentatoare Irina Moise uită complet să-și argumenteze laudele, în schimb se borșește în stil băsist (convertit la iohannism) la autorul articolului. Între altele, Timișoara continuă să fie unicul loc de pe Terra, unde opresc tramvaiele pe două din poduri (Podul Decebal și cel de lângă Piața de Fân). Tipic pentru useristo-plusiști și pentru aliații lor la fel de glorioși!
Îmi cer scuze pentru greșelile strecurate în comentariul precedent. Sunt datorate grabei. Mă refer la cuvintele SCUARURI, ZONĂ. Am preluat articolul pe pagina mea principală de Facebook, unde a atras atenția mai multor amici virtuali, fiind și preluat, chiar și în alte locuri din țară, deoarece se știe că rezultatul alegerilor din 2019 și din 2020 a îngrijorat serios multă lume, dat fiind dezastrul instalat în România prin incompetență și prin antiromânism accentuat.
Am fost un cititor atent al dlui.Marcu si mi-a facut mereu impresia unui ziarist serios si corect. Incepind de astazi trebuie sa spun cu regret ca mi-am schimbat parerea. In primul rind ce legatura are data alegerilor cu pretentia de a livra proiecte la cheie ? Alin Nica a fost investit in 24 octombrie iar Fritz a ajuns efectiv in biroul din Primarie in 2 noiembrie. Care e legatura cu cele sase luni ? In al doilea rind sa vorbim despre bani , adica bugete cum le spuneti Dvs. Fritz a obtinut pina acum de la guvern fonduri de 37 milioane lei ( sint curios daca puteti contesta cifra ). Adica zero realizari in cele 6 luni „corect” contorizate de Dvs. Am rugamintea sa faceti un inventar al finantarilor obtinute de fostii primari in fiecare din mandatele trecute. Trecem la ce urmeaza dupa bani, adica proiecte : ambii au semnat saptamina trecute contracte de a cite 18 milioane eur pentru drumul care leaga vama Jimbolia de vama Nadlac si respectiv Calea Buziasului. Inteleg ca nu e bine, ca sint proiecte mostenite de la dinozauri si ar fi trebuit sa puna piatra de temelie la stadion, sala polivalenta si spital municipal ? Dumnevoastra dl.Marcu daca v-ati fi propus construirea unui garaj in curte ati fi parcurs in nici 6 luni drumul de la autorizatie la executie ? Ma indoiesc. Un lucru stiu sigur : de astazi aveti un cititor mai putin. Va doresc pe viitor multa sanatate, sa aveti obiectivitate si puterea de a va infrina umorile.