De ziua Sfintei Maria este obiceiul ca în toate porturile marine și fluviale să se sărbătorească cu mare fast ziua celor care și-au făcut o meserie din navigația pe ape. De veacuri, marinarii și-au pus speranțele că vor veni teferi acasă, la mal, în mâinile Maicii Domnului. Sub semnul acesta a văzut legendarul Columb, pentru prima dată, țărmurile Indiilor de vest care s-au dovedit ulterior a fi de fapt America.
Timișoara are o destul de veche tradiție a navigatului pe canalul Bega. De aproape trei sute de ani, pe apele lipsite de curenți, valuri periculoase sau furtuni au mers în susul și în jos barcile și șlepurile cu mărfuri. Tot lemnul de stejar și de fag care a venit din zona Făgetului pe calea apei a ajuns în oraș. Așa s-au ridicat case, mori, ateliere, fabrici și palate. Cu truda plutașilor de pe Bega și Timiș.
Mai apoi, odată cu industrializarea, de pe pontoanele din Iosefin se încărcau pe barje mărfuri de cele mai felurite ce plecau pe Beghei în jos până hăt, în toată Europa. Datorită canalului navigabil de inestimabilă valoare cerealele bănățene erau apreciate la adevărata valoare la marile burse de mărfuri din lume. Era o vreme când câmpia Padului și cea a Banatului erau cele două mari grânare ale continentului.
Cu câțiva ani în urmă a reînceput o tradiție de a serba cu mult fast și respect Ziua Marinei și la noi în oraș. Au fost câteva ediții. Nu prea numeroase. Să tot fi fost cinci, poate șase ediții. Se implicau autoritățile locale de la toate nivelurile. Armata cu fanfara sa primeau festiv oaspeții. Se țineu câteva discursuri mai mult de curtoazie nu neaparat din convingere. Tinerii făceau câteva mișcări de incălzire cu bărcile de agrement sau de sport. Se aducea și un un omagiu pios prin câte o coroană de flori lansată în ape în memoria tuturor celor pieriți în ape. Distracția era pentru toată lumea, de la prichindei ce admirau machetele de nave până la cei în vărstă ce depănau amintiri.
De ce totul la trecut? De doi (poate trei) nu se mai face nimic. Poate efortul de a aminti tradiția de navigatori a bănățenilor a împovărat prea mult bugetul zdruncinat al municipalității? Ce s-a putut vedea în dimineața zilei de 15 august pe faleza Begăi? Trei vaporașe ce ar fi trebuit să transporte pasagerii și turiștii pe ape lângezeau lângă podul Episcopilor. De fapt cam stau aiurea de mai bine de un an, victime ale războiului birocratic al hârtiilor. O șalupă a poliției navale stătea la umbră ca un cormoran ghiftuit ce nu are chef de nimic. Cât de caraghiosă este postura de a avea o poliție navală ce nu are ce să coordoneze?
De fapt se întâmplau și fapte acvatice pe malul canalului nostru. Un nenea pescar se ascundea de căldură la piciorul unui pod. A mărturisit că este un om mulțumit. A prins o știucă destul de mărișoară pentru sine și doi cărășei cam cât degetul pentru pisicile lui. „Să simtă și ele că azi e zi de sărbătoare, le răsfăț cu pește proaspăt!”
Tot pe mal doi meșteri pregăteau flota de hidrobiciclete pentru cei ce vor veni mai pe după masă când se răcorește. Sunt mulțumiți de afacere. Anul acesta a mers bine. Dar tot timpul trebuie cârpăcite micile nave. „Bine că a fost un an destul de uscat, nu a plouat mult și a venit tineretul să se dea cu bicicletele pe apă. Dar se mai strică. Unii nu sunt atenți și mai lovesc bolovanii de la mal. Mai ia apă câte o barcă. Trebuie să le reparăm veșnic ”.
Cam asta a fost toată activitatea intr-o zi ce ar fi trebuit să fie a marinarilor. Tristă sărbătoare a cea ce ar fi putut fi o atracție pentru mulți curioși. Chiar în programul cu care s-a câștigat titlul de capitală culturală s-a marșat mult pe legături cu alte regiuni realizate inclusiv cu vaporașele ce ar fi legat orașul nostru de vecinii sârbi. Dar până la sârbi noi nu putem naviga nici măcar zece mile în josul urbei.
Avem de toate. Mai nou avem marinari de la regia de tramvaie, avem poliție cu șalupe, avem căpitănie a portului. Doar navigație nu avem. Se pare că în lipsa unui amiral versat în bătălii navale sau măcar birocratice nu se va urni nimic pe canalul nostru. Până atunci amiralii sunt plecați care pe unde prin concedii exotice.
Măcar viitoarele generații de marinari sunt pe drum. Corabia Piraților pregătește de pe acum noi și noi contingente de pirați de o șchioapă. Poate peste ani pe piața muncii de la noi se vor căuta pirații cu diplomă?
