Deputatul liberal, Marilen Pirtea, a descoperit o nouă inițiativă ce se preconizează a se aplica în domeniul învățământului. Sigur că, potrivit experienței dânsului la catedră, este unul din cei mai potriviți să vadă lacunele acestei măsuri. Dar tot la fel de adevărat este că, astfel, poate să mai arunce o săgeată către adversarii politici ce nu duc lipsă de bâlbe în încercarea lor de guvernare.
Este vorba despre a stabili, în mod arbitrar, un raport între numărul de studenți la un număr de cadre didactice. În analiza profesorului Pirtea sunt evocate exemple din universități de renume. Prin aceste măsuri ar fi posibilă o întoarcere în timp la perioada de la începutul anilor ’90, când ,,domnea” bunul plac în domeniul universitar.
O propunere legislativă recentă riscă să readucă România în perioada de „glorie” a junglei academice, a universităților de apartament care scoteau pe piață zeci de mii de absolvenți, anual. Un amendament al Comisiei pentru învățământ din Senat la Legea privind aprobarea OUG 96/2016 aruncă în incertitudine legislația privind calitatea în învățământul superior.
Mai exact, este vorba de prevederea conform căreia numărul de studenți raportat la numărul de cadre didactice să nu depășească 35 la 1, fără a se face referire la modul în care aceasta va fi corelată cu legile calității.
,,Mă alătur celor care cer retragerea propunerii. Consider că o decizie în acest sens poate fi luată doar după consultarea specialiștilor din Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior sau din asociațiile profesionale. Universitarii performanți, pe umerii cărora stă educarea generațiilor viitoare ale României, trebuie să se pronunțe și să ia atitudine în fața acestui demers.
Consider că este evident pentru toată lumea că pregătirea unui actor este diferită de cea a unui economist, cea a unui fizician de cea a unui pictor, cea a unui inginer de cea a unui filozof sau cea a unui medic de cea a unui istoric. Grupele de lucru sunt diferite: un cadru didactic pentru un student la teatru, un cadru didactic pentru 2-3 studenți la arte, un cadru didactic pentru 5-7 studenți la medicină etc.
Times Higher Education – World University Rankings, unul din cele mai importante clasamente mondiale în zona universitară, ne oferă câteva informații legate de raportul studenți/cadre didactice la alte universități din lume: Medical College of Wisconsin – 0.6, Medical University of Viena – 2.9, Yale University – 4.4, Ecole Polytechnique Paris – Saclay – 4.8, Saint Petersburg State University – 5.2, California Institute of Technology – 6.9, Lomonosov Moscow State University – 7.7, Harvard University – 8.9, etc.
În anii ’90, învățământul superior a „explodat” nu numai în România, ci în majoritatea țărilor central și est-europene. Probabil că s-au făcut mulți bani în acei ani, cel puțin până la apariția primelor reglementări legate de acreditare, în 1994. Ca fapt divers, aceste măsuri au fost întâmpinate cu proteste în universitățile private, atât între universitari, cât și între studenți.
După aproximativ o decadă, în 2005, prin adoptarea unei legi a calității în învățământul superior, mediul universitar românesc a marcat o nouă apropiere de valorile și normele europene. În 2017, suntem martorii unei încercări de întoarcere la situația de dinainte de prima lege a acreditarii, adică la începutul anilor ’90.”, a declarat Marilen Pirtea, rectorul Universității de Vest din Timișoara.