Profesorul Nicolae Diminescu, unul din marii dascăli ai Timișoarei, ne-a părăsit. Născut la 18 iulie 1939 la Timișoara, a fost descendent al unui vechi familii din Banat, nepot al prefectului de Timiș-Torontal Iuliu Coste.

Nicolae Diminescu, „Dimi”, așa cum îi spuneau colegii, dar și elevii și studenții, a avut două pasiuni mari, natura și fotbalul. A fost un mentor pentru generații de elevi, la Școala Generală din orașul Victoria, județul Brașov, apoi la Timișoara, la Liceul Silvic; la ambele școli a deținut și funcția de director, implicându-se atât pe partea didactică, prin spiritul lui dedicat copiilor, cât și pe partea administrativă, școala din Victoria devenind în acea perioadă teatrul unui experiment pedagogic unic, inovator mai ales în educația pentru mediul înconjurător, oarecum comparabil cu cel construit în SUA sub numele de Black Mountain College cu o abordare educațională mai liberală, bazată pe experiența comunităților mici și pe munca în natură.

Reîntors la Timișoara, după anii de la Liceul Silvic, ajunge cadru didactic și decan al Facultății de Ecologie a Universității Banatul, conferențiar universitar la Facultatea de Chimie, Biologie și Geografie a Universității de Vest și la Universitatea de Medicină și Farmacie unde va lucra cu dedicație până la pensie.

A fost dedicat cauzei ecologiei o viață întreagă; încă din anii 1970, a conceput programe, cabinete si manuale de metodică și de biologie printr-o prisma ecologică, a animat tabere, congrese și stagii de formare. A impulsionat schimbarea mentalității, a comportamentului ecologic printr-o conștiință ecologică; în anii 1992-1996 a avut și funcția de consilier local al Timișoarei din partea Mișcării Ecologiste și a înființat Fundația Verde 2000.

Cealaltă pasiune a sa, fotbalul, a început la 10 ani, când a făcut primii pași la Știința (Politehnica Timișoara), urcând apoi toate treptele până în echipa de seniori, cu care s-a pregătit încă din 1955, și a făcut parte în lotul lărgit al Științei (Politehnicii) din sezonul 1957/58, când echipa a cucerit prima Cupă a României. A rămas toată viața atașat de albi-violeți, dar a dus pasiunea fotbalului și la echipa din Victoria pe care a antrenat-o.
Vei rămâne veșnic în inimile noastre!