Serviciile de informații nu sunt nici rușinea, nici dușmanul unui stat de drept. Sunt o necesitate. Fac parte integrantă din dreptul și obligațiile statului de a-și proteja interesele și cetățenii.
Pot deveni o rușine și un dușman al statului de drept, atunci când activitatea lor o ia razna. J. Edgar Hoover a făcut și lucruri bune, dar cele rele au făcut ca numele de FBI să stârnească silă pentru multă vreme.
Serviciile de informații nu se numără printre cele trei puteri în stat, dar rezultatele muncii lor sunt necesare pentru exercitarea prerogativelor celor trei puteri, le ajută să opereze “în cunoștință de cauză”.
Când politicianul încalecă serviciile de informații, activitatea acestora nu se mai află în slujba cetățeanului, ci doar în slujba unui grup de cetățeni. Escaladarea poate deveni și lovitură de stat.
Când serviciile de informații încalecă politicul, activitatea celor dintâi nu se mai află în slujba statului de drept și pot conduce la dezechilibrarea raporturilor între cele trei puteri ale statului.
Cazul Ghiță ilustrează toxica tochitură care poate fi obținută prin amestecul intereselor naționale, intereselor de grup, tenebroaselor afaceri personale și dezvoltarea unui pol de putere în afara puterii legitime a statului.
Din păcate, lămuririle oferite de SRI în legătură cu Ghiță nu par mai credibile decât mărturiile lui Ghiță – cărora li se adaugă și spovedaniile Elenei Udrea. Este riscant ca românul să fie luat de prost încă o dată.
Iată ce ni se spune despre relația Ghiță – SRI:
“Pentru perioada 2012 – 2016 răspunsul este simplu: a fost membru al comisiei parlamentare de control al SRI și a participat și la activități publice, și la activități care au fost mai puțin publice, activități care privesc calitatea sa de membru (al Comisiei SRI – n.r.) (…). Răspunsul este următorul: nu a fost ofițer acoperit și un argument adus de comisia internă a SRI este legat și de jurământul pe care l-a depus in 2012.”
În ceea ce priveste perioada 2010-2012, aflăm despre Sebastian Ghiță că: “A fost prezent în calitate de persoană care avea informații de interes pentru securitatea națională”.
Din respect pentru domnul Eduard Hellvig, i-aș sugera să le ceară autorilor acestor precizări să nu-l mai pună în situații ridicole. Ele nu fac bine nici SRI, nici Directorului, nici președintelui Iohannis. Mai degrabă, par un efort de a pune românilor macaroane pe urechi.
În niciuna din cele două ipostaze (membru al Comisiei sau persoană deținătoare de “informații de interes pentru securitatea națională”), Ghiță nu putea să participe la întruni ale SRI la vârf, alături de rezidentul CIA în România:
“La unele dintre întâlniri erau prezenți doar generalul Florian Coldea, Laura Codruta Kövesi și un șef al stației CIA din România. Primul pe care l-am cunoscut în prezența doamnei Kovesi și a domnului Coldea a fost domnul Karl Schwab, fostul șef al doamnei Kövesi. Iar al doilea este Eric Easley, poate actualul șef al doamnei Kövesi.”
O persoană care culege asemenea informații le prezintă Serviciului. Dacă le consideră serioase, Serviciul le discută “la vârf” și, dacă e nevoie, chiar cu “aliații strategici”.
Dar un informator nu este așezat niciodată la aceeași masă alături de rezidentul unui serviciu secret străin într-o ședință desfășurată la SRI. Există reguli stricte, există un protocol foarte puțin flexibil; nu se întâmplă ca în Pavel Coruț.
Lăsând la o parte insinuările bravului agent Ghiță privitoare la dnii Schwab și Easley, presupuși șefi ai Laurei Codruța Kövesi, întâlnirile la care Ghiță afirmă că a participat pot fi cu greu caracterizate prin eufemismul “mai puțin publice”.
Nu intră în practica serviciilor secrete de nicăieri să confirme sau să infirme — cu una, cu două — dacă cineva a lucrat sau nu pentru ele. În majoritatea covârșitoare a cazurilor, cel mai lung comunicat este “No comment.”
Dacă SRI a hotărât, totuși, să răspundă întrebărilor stârnite de declarațiile lui Ghiță, atunci ar trebui să o facă până la capăt. Afirmațiilor lui Ghiță trebuie să li se răspundă punctual. Întrebarea este: o poate face SRI?
În discuție nu se află doar dacă Ghiță a fost ori nu ofițer SRI. În discuție se află zeci, sute de milioane de euro/dolari pe care Ghiță (ofițer ori ba) le-ar fi obținut prin atribuirea preferențială a unor contracte ș.a.m.d.
Parte a discuției este și hramul purtat de Elena Udrea, care, după propria mărturisire, mergea în biroul Directorul SRI spre a fi prevenită că o parte a Serviciului a luat-o în colimator. Este ori nu adevărat?
Tot Elena Udrea afirmă că Florian Coldea i-a cerut lui Dorin Cocoș, soțul dnei Udrea, o jumătate de milion de euro pentru televiziunea lui Ghiță, bani livrați prompt de Alin Cocoș. Este adevărat sau ba?
Acuzațiile nu vin din partea unui boschetar, pentru ca SRI să le poată ignora. Vin din partea unui fost ministru, a unui fost parlamentar, a unui fost șef de partid și a unui fost Șef al Cancelariei Prezidențiale.
Nu știm dacă a spus adevărul sau ba, dar Laura Codruța Kövesi a respins, punctual, toate afirmațiile lui Sebastian Ghiță privind relații de prietenie, petreceri campestre sau leapșa pe ouate jucată cu acest guraliv 007.
În sfârșit, este o utopie să pretinzi oamenilor care lucrează în cadrul serviciilor secrete să renunțe la viața socială. Tot ce li se poate cere este decență, prudență, atenție, discreție, folosirea bunului simț etc.
Când o doamnă (cu grad de general) apare în fotoreportaje de tipul celor acaparate de parașutista monegască Mihaela Rădulescu iar cititorul află că notele de plată au fost achitate de prieteni, lucrurile arată ca dracu.
Activitatea SRI este mult prea importantă pentru România, pentru a se încerca repararea imaginii bine târnosite a Serviciului prin declarații și comunicate care nu diminuează, ci sporesc lipsa de credibilitate a Serviciului.
Cetățenii români au dreptul să afle dacă SRI mai este al statului român. Dacă a fost cumva “privatizat”, poate că românii doresc să cumpere unul nou-nouț.
A nu se lua în seamă ofertele făcute de “antreprenori” nord-coreeni, cubanezi, iranieni sau angolezi.
La Targoviște, Adrian Țuțuianu era cunoscut ca un apropiat al lui Alexandru Oprea. Alexandru Oprea a fost șeful secției de informații a SRI în județul Dâmbovița și, după o carieră plină de succese, a fost promovat de Florian Coldea ca locțiitor al șefului Direcției Informații a Municipiului București. A fost unul dintre cei responsabili de infiltrarea de oameni acoperiți în Justiție. Pentru unii oameni din SRI, Adrian Țuțuianu ar fi fost omul de legătură al lui Alexandru Oprea. Pentru alții, Alexandru Oprea ar fi fost omul de legătură al actualului șef al Comisiei de supraveghere și control.
Ulterior activității de adjunct al Direcției de la București, Alexandru Oprea a devenit consilierul lui Adrian Țuțuianu, pentru ca în ianuarie 2017 să devină președinte al Consiliului Județean Dâmbovița și președinte al organizației PSD Dâmbovița. La Târgoviște, Oprea – Țuțuianu alcătuiesc un tandem SRI, chiar dacă nimeni nu a putut prezenta nici o probă.