De foarte mulți ani, în Timișoara există un centru ce face minuni pentru cei ce au fost loviți, într-un fel sau altul, de soartă. La început o mână de oameni au crezut că pot ajuta copiii necăjiți. În acea vreme erau extrem de puține astfel de instituții și totul era un pionierat. Nu existau echipamente, nu erau fonduri, nu erau cunoștiințele necesare sintetizate și accesibile oricui.
În timp, generații de copii au trecut pe la ceea ce acum se numește Centrul de Resurse și Asistență Educațională „Speranța”. Marea lor majoritate au fost integrați în societate vindecați sau mult ameliorați față de situația în care au apelat prima dată la specialiștii de la Speranța.
În fiecare iarnă, de foarte mult timp se organizează o încheiere festivă a anului. Nici măcar directoarea CRAE, Elena Petrica, nu mai ține șirul acestor evenimente. Cert este că de zece ediții, spectacolul ce însoțește acest final se ține în sala Teatrului German de Stat cu tot concursul dat de întreaga echipă.
Copiii au pregătit și interpretat o serbare cu de toate. Au fost interpretate scene biblice 
despre Nașterea Domnului cu aplombul unor actori versați. S-a cântat, s-a recitat, au fost dansuri. Fiecare după puterile lui a adus o bucurie pe fața părinților și a specialiștilor centrului Speranța.
A fost totul impresionant. Voința și harul copiilor a trecut dincolo de orice bariere. Costume inspirate au înveșmântat tinerii artiști ce erau extrem de mândri că pot fi îngeri, prinți sau pur și simplu participanți.
Dar cel mai așteptat moment a fost cel în care a apărut un bătrân îmbrăcat în roșu. Bucuria a crescut la maxim când s-a dovedit că era însuși Moș Crăciun. Fiecare din cei mici au trecut pe la moșul și au primit cadouri atent alese. Au recitat, au cântat sau au fost prea fâstâciți să mai zică ceva. Moșul a fost îngăduitor și tot a dat câte ceva celor mici. Au fost pregătite în jur de 300 de pachete pentru toți cei ce frecventează centrul Speranța. Poate că la anul vor fi și mai dezinvolți și nu se vor mai pierde.
Nu doar cei mici au primit cadouri. Doamna Elena Petrică a profitat de ocazie și a oferit și dânsa mici atenții tuturor colaboratorilor care au sprijinit funcționarea centrului Speranța. Cadourile erau lucrate chiar de copii în timpul orelor de terapie prin artă.
O mare dorință a conducerii este de a avea un sediu propriu. De ani de zile trebuie să stea cu frica în suflet la expirarea contractului. Tot la cinci ani, acesta trebuie reînnoit. Cu ajutorul Moșului generos, dar și al autorităților județene, poate anul 2019 le va aduce sediul mult dorit.
„Centrul Speranța are de ani de zile acest eveniment care a intrat în tradiția instituției noastre. Se întâmplă în luna decembrie… Facem bilanțul, ne punem dorințe pentru anul care vine și mulțumim tuturor celor care au fost împreună cu noi pe parcursul anului și care sprijinit… activitatea noastră. Și în acest an am avut foarte multe activități, foarte mulți parteneri. Suntem fericiți că ei există și prin tot ce facem creștem calitatea vieții copiilor cu nevoi speciale și a familiilor lor. Practic noi oferim terapii specifice pentru acești copii și susținem, oferim suport de specialitate familiei ca să depășească dificultatea diagnosticului și tot contextul pe care-l aduce un copil cu nevoi speciale. Am putea să ne limităm strict la activitatea de cabinet, însă am constatat că nu este suficient. Și atunci am creat tot felul de activități în care comunitatea să îi cunoască, să-i accepte, să-i integreze. Să vadă că ei sunt la fel ca oricare alții, dar cu mici diferențe ce pot exista la oricare din noi… Am avut acțiuni la Mall, în parcul copiiilor, acțiuni la bazin, la baza sportivă din Circumvalațiunii, sau la teatru”, a explicat câte ceva despre activitatea centrului, directoarea Elena Petrică.
