De când se știe pe aceste meleaguri, românul crede cu sfințenie o vorbă. Că este frate cu codrul. Această frăție cuprinde diverse forme. Că doar și Cain și Abel tot frați au fost. Frate, frate dar repede scoate românul cuțitul. Sau toporul, ori chiar fierăstrăul, fie el și mecanic. Adică drujba. Rusul, ce a denumit acest firiz modern cu motor cu nume atât de pașnic de „prietenie” (că doar asta însemnă drujba în limbile slave) precis a fost un mare idealist iubitor de pace și prietenie. Puțin a lipsit să nu se numescă mașinăria „frăția cu codrul”!
În vremurile mai moderne frăția continua să funcționeze pe baze de avantaj reciproc. Pădurea ne dă umbră deasă, răcoare și triluri de păsărele iar românul verde (ca natura) îi oferă cu generozitate PET-uri, caserole goale, fum de mici, decibeli scăpați de sub control, adică mârlănie.
Cea mai nouă fiță de român (burtă)verde este de a te cărăbăni la pădure pentru a scăpa de canicula citadină și de a încinge un foc cât mai mare, chiar la rădăcina unui stejar bătrân. Nu are nici o importanță ca la patru metri se află niște pancarte ce atrag atenția asupra pericolului de a aprinde focul în pădure. Tot pe acele table inutile mai scrie că „pădurea este bunul nostru, al poporului”. Pai neamul prost ce face foc de tabără la baza copacului nu este tot popor?
Dar ghiolbanul este și gospodar. Nu poate sta liniștit la umbră. Și-a adus și un portbagaj de vinete și alte legume pentru a le coace bine la jar. Că doar rețeta de zacuscă este obligatoriu să se facă cu foc de tabără. Cu flacăra de aragaz nu iasă așa de gustoasă salata de vinete (sau zacusca?). Se vede de la o poștă că mitocanul are gusturi fine de gourmet de vreme ce nu poate mânca vinete simple pentru oameni simpli. Și-a ales pătlăgele mai deosebite, de cele de culoare albă, ca să nu sughită!
Deci aviz tuturor inițiaților cu gusturi fine: pătlăgele de culoare albă se prăjesc obligatoriu cu lemn de fag, la umbra unui stejar, la Pădurea Verde. Tot obligatoriu, lângă tabla ce interzice aprinderea focului. Totul se întâmplă la doi pași de Muzeul Satului și lângă un local modern refăcut. Poate trece și poliția locală pe acolo să dea o notă preparatelor culinare din vinete prăjite.
Mitocani sunt aia care nu te lasa sa aprinzi focul sa-ti faci un mic , gratar …in USA poti sa aprinzi focul in orice parc , poti calca iarba , sunt bineinteles butoaie unde sa pui jarul …deci de ce sa nu aprind focul ?
„in USA poti sa aprinzi focul in orice parc , poti calca iarba”
Hahahahaha!… Ce tot vorbesti acolo, mEhalagiule?! Oi fi fost si tu in SUA sa verzi cum este… Pai nu este deloc asa, dimpotriva! Am iesit la un picnic in afara orasului cu niste medici americani (am fost acolo in scop profesional) si totul era strict reglementat (repet, in afara orasului, intr-o zona cu ceva padure), nu aveai voie sa calci pe oriunde, trebuia sa te incadrezi intr-un perimetru anume si nu aveai libertatea sa faci orice. In oras nici nu mai vorbesc. Bine ca ne spui tu, din Mehala, cum este in SUA! 🙂
Vai si amar…. . Lipsa celor sapte ani de acasa….. . Pacat ca Polita locala doarme.
Spatiul de acolo e oficial special destinat acestor activitati, inca de pe vremea lui Ciuhandu, inclusiv pentru a face gratar, si e cam singurul de care stiu din oras. „În Timişoara există trei parcuri şi o zonă verde lângă pădurea de la marginea oraşului, unde este permis picnicul. În cele trei parcuri însă, timişorenii nu au voie să facă grătare, acest lucru fiind posibil doar pe platoul din faţa Muzeului Satului, lângă Pădurea Verde. Locul de lângă Pădurea Verde nu este amenajat special pentru picnicuri cu grătare, bănci, mese şi coşuri de gunoi, singurul lucru făcut de autorităţi fiind doar să taie iarba.” Adevarul
E absurd sa nu fie un asemenea loc la un oras cu o populatie asa mare. Traiesc in Germania de multi ani, si sunt locuri special amenajate aproape peste tot, unele cu gratar fix, sau unde poti aduce de acasa gratarul, uneori chiar in inima padurii.
Treaba e ca acolo lumea e responsabila… si strange gunoiu, nu doar de frica amenzii, ci din spirit real civic, ceva ce nu exista la majoritatea romanilor, fiind cu totul alta mentalitate si cultura.
Chiar am fost acum o saptamana in Padurea Verde, la o drumetie de cativa km cu prieteni, si sper drum inapoi, am decis sa adunam gunoiu altora lasat – am umplut 3-4 plase de peturi, pungi, doze, si nu mai aveam nici un loc sa mai luam, desi ar mai fi fost mult… Asta nu poti rezolva prin legiferare asa mult, cat prin educatie din timp, educatie ecologica/civica… dar asa ceva nu se mai face in scoli pe aici… sistemul de invatamant la nivelul intregii tari fiind sistematic distrus in ultimii 20 de ani, pentru a avea o populatie si o noua generatie de oameni preopnderent tampita – ceea ce se si intampla vizibil.