Chiar şi târziu, în noapte, foarte puțini dintre timișoreni se pot lăuda că au văzut vreun exemplar. Și sunt cu miile în întunericul care acoperă orașul de pe Bega și care, în fond, muncesc pentru o Timișoară mai sănătoasă. Și o fac nu cu declarații, ci la propriu, hrănindu-se cu insectele care au năpădit Timișoara, mai ales în ultimii ani, de când Primăria nici măcar nu mai catadicsește să facă o dezinsecție așa cum se întâmplă în orice oraș european cu pretenții de focar important al culturii și civilizației.
În cadrul proiectului „Biodiversitatea şi protecţia naturii – o abordare responsabilă a problemelor de mediu a două oraşe înfrăţite”, acronim BIOTOWNS, derulat în cadrul Programului de Cooperare Transfrontalieră Ungaria – România 2007-2013, s-a prevăzut realizarea unui studiu de evaluare a situaţiei existente a biotopurilor urbane din municipiul Timişoara, cu focusare pe parcurile şi zonele verzi ale municipiului Timişoara, zona perdelei forestiere de protecţie şi Pădurea Verde din Timişoara, atât din punct de vedere al florei, cât şi a faunei existente, şi elaborarea unui plan strategic privind conservarea şi protejarea biodiversităţii existente şi creării premiselor pentru dezvoltarea acesteia în condiţii cât mai apropiate faţă de cel natural.
Înainte de a se realiza studiul Biotowns, specialiștii au subliniat și faptul că semnalări și publicații despre fauna chiropterelor din municipiul Timișoara nu sunt cunoscute, ceea ce nu înseamnă că acești vânători nu sunt prezenți. Au fost identificate 6 specii de rozătoare mici (șoareci), 6 specii de insectivore și 17 specii de chiroptere. Trei specii de chiroptere sunt noi pentru Timișoara, iar două sunt de interes comunitar. Liliecii, singurele mamifere capabile de zbor activ, constituie un grup de animale greu de studiat şi identificat, spune Asociaţia pentru Protecţia Liliecilor din România.
Viaţa lor nocturnă, adăposturile ascunse şi greu accesibile fac în multe cazuri observarea sau capturarea lor o adevărată aventură. La acestea se adaugă faptul că, în multe cazuri, determinarea exemplarelor capturate prin diferite metode nu este deloc uşoară. Motivele sunt dimensiunile mici ale unor specii, caracterele morfologice greu de observat, măsurătorile care trebuie luate cu precizie, ca să ajute cu adevărat la determinare şi existenţa unor grupuri de specii, specii criptice, în cazul cărora identificarea corectă este o misiune grea chiar şi pentru chiropterologii cu experienţă.
În cursul ultimului deceniu, numărul speciilor de lilieci existente pe continentul european a crescut semnificativ, o parte a speciilor noi fiind identificate şi în România. Acestea sunt specii criptice ale unor specii cunoscute mai demult, fapt care complică şi mai mult determinarea liliecilor în cazul anumitor grupuri de specii, rămânând însă şi multe semne de întrebare, spre exemplu statutul taxonomic a speciei Myotis aurascens în Europa.
Conservarea biodiversității și conștientizarea publică…
Studiul Biotowns a avut ca scop și inventarierea și monitorizarea chiropterelor (liliecilor) și insectelor terestre, din rândul nevertebratelor.
La lilieci, au fost identificate spațiile în care acești vânători silențioși se hrănesc și activează în municipiul Timișoara. Astfel, s-au studiat și identificat rutele lor de zbor, de vânătoare, respectiv migrație și, nu în ultimul rând, au fost elaborate măsuri de management privind conservarea biodiversității și conștientizarea publică a municipiului Timișoara.
În cazul mamiferelor care trăiesc în oraș în mod natural, fără a fi întreținute de localnici, se întâlnesc două grupuri distincte: micromamiferele (insectivore, rozătoare, etc.) și chiropterele (liliecii). Amenințările cu privire la conservarea acestora sunt variate și diferite, spune Biotowns.
În cazul liliecilor, dificultățile pentru aplicarea unor măsuri de conservare încep de la identificarea adăposturilor pe care le folosesc, mai spune Biotowns. Aceste adăposturi pot fi de exemplu: podurile respectiv turnurile bisericilor, clădiri vechi, beciuri, poduri, cantoane silvice, case părăsite, ruinele unor fortificații ș.a.m.d.
Superstițiile pot distruge ireversibil liliecii
La verificarea adăposturilor trebuie prevăzută și implicarea respectiv conștientizarea locatarilor. Doar pe acestă cale pot fi evitate, respectiv înlăturate, conflicte nedorite, superstițiile, și stopată distrugerea ireversibilă a adăposturilor folosite de chiroptere în casele și locuintele oamenilor.
Distrugerea poate fi și pasivă, de exemplu, prin influențe indirecte cum ar fi renovarea acoperisului, beciului sau a grajdului cu animale, cum ar fi prin tratarea lemnului cu soluții toxice. Pierderile referitoare la adăposturile acceptate de chiroptere în „gospodăria omului” pot fi diminuate prin conștientizarea activă și implicarea persoanelor interesate în menținerea și întreținerea adăposturilor folosite de lilieci.
Un alt aspect, care în multe cazuri poate avea consecințe drastice pentru lilieci, este faptul că unele specii se rătăcesc în locuinţele oamenilor, mai ales în timpul migrației de toamnă. În asemenea situatii proprietarii sau chiriașii, ca să se scape de „invadatori” solicită serviciile firmelor de deratizare.
Toate speciile și populațiile de lilieci din România sunt strict protejate
Tocmai de aceea, ar fi indicată o colaborare strânsă între firmele de deratizare și specialiștii chiropterologi, care la rândul lor ar putea elibera indivizii rătăciți fără ca aceștia să fie răniți. Liliecii adăpostiți în scorburi sau sub scoarța copacilor sunt greu de identificat, mai spune Biotowns.
Îndeosebi pentru copacii care se află în locuri greu accesibile. Asemenea suprafețe sunt greu de accesat nu numai noaptea/seara când liliecii pornesc la vânătoare dar și ziua când aceștia stau adăpostiți după o noapte lungă de vânătoare.
Țelul inventarierilor și a monitorizărilor e să ne creăm o imagine despre distribuția speciilor și a populațiilor, respectiv a numărului indivizilor. E indicat ca verificarea copacilor pentru adăposturi/scorburi să se facă iarna și primavara din cauza vizibilității, deoarece copacii încă nu au frunze, urmând ca primăvara și vara să se efectueze, la scorburile identificate inițial ca adăposturi potențiale a liliecilor, recensământul indivizilor și identificarea speciilor active.
Foarte mulți indivizi din diferite specii, își părăsesc adăpostul încă înainte de apus, zburând în jurul și în apropierea scorburilor respectiv la intrarea adăposturilor subterane. Verificările trebuie efectuate vizual (numărarea indivizilor cu ajutorul unui binoclu infraroșu), dar și cu ajutorul unui detector.
Tăierea necontrolată a arborilor, dar și insecticidele, influențează negativ liliecii
Între factorii care influențează negativ starea de conservare a speciilor de chiroptere, se enumeră accesul și deranjul oamenilor provocat adăposturilor subterane (beciuri), tăierea (necontrolată) a arborilor cu scorburi din parcuri, din preajma zonelor verzi, de pe malurile Canalului Bega și în Pădurea Verde, mai spune Biotowns. Insecticidele folosite pentru înlăturarea dăunătorilor, mai ales țânțari, reprezintă de asemenea un impact negativ asupra chiropterelor.
În copacii aflați în și la marginea orașului se adăpostesc o serie de specii de chiroptere. În acești copaci liliecii se odihnesc ziua, dar și în timpul iernii. De asemenea, se reproduc și au posibilitatea de a se feri de inamici și alte specii concurente. Prin defrișarea necontrolată a copacilor bătrâni vor fi distruse ireversibil sute de adăposturi (scorburi) ocupate de lilieci, alte mamifere mici, păsări și nevertebrate.
Marea parte a scorburilor sunt realizate de ciocanitori, iar dacă nu vor mai avea adăposturi în zona, liliecii vor părăsi aria afectată. Pentru a înlocui aceste scorburi trebuie aplicate scorburi artificiale mult mai costisitoare (de ex. adăposturi artificiale din lemn sau beton, respectiv combinate). Aceste adăposturi nu vor înlocui în totalitate adăposturile naturale, deoarece există o serie de specii care nu acceptă aceste adăposturi artificiale și preferă să le ocolească preferând adăposturi naturale mai îndepartate.
Ca și concluzie, spune Biotowns, rămâne de remarcat că toate adăposturile existente și enumerate mai sus trebuie protejate direct sau indirect, iar acest lucru nu poate fi soluționat cu forța. Conștientizarea populației referitor la valorile culturale și naturale ale zonelor în care locuiesc și trăiesc oamenii, precum și menținerea metodelor tradiționale de gospodărire a terenurilor, trebuie intensificată, ca apoi să se înțeleagă și rolul, respectiv folosul, liliecilor din municipiul Timișoara.
4888 indivizi din 14 specii la Observatorul Astronomic
În timpul studiului efectuat, în perioada 26.08 – 13.10.2011, au fost înregistrate în cele 15 (16) locații 6355 contacte aparținând mai multor specii (17 specii).
Ca zonă de activitate în municipiul Timișoara::
– Parcul Botanic – 745 de indivizi din 13 specii
– Parcul Civic – 16 indivizi din 6 specii
– Balta Lacului – 6 indivizi din 3 specii
– Cartierul Rezidential – 3 indivizi dintr-o specie
– Observatorul Astronomic – 4888 indivizi din 14 specii
– Parcul Lidia – 17 indivizi din 5 specii
– Parcul Poporului – 24 de indivizi din 4 specii
– malurile Canalului Bega – 52 de indivizi din 9 specii
– Canalul Behela – 44 indivizi din 7 specii
– Pădurea Verde – 403 indivizi din 13 specii (Grădina Zoologică – 285 de indivizi din 11 specii)
– Parcul Catedralei – 52 de indivizi din 9 specii
– Calea Ferată CFR – 33 de indivizi din 6 specii
– Cimitirul Evreiesc / Cimitirul Săracilor – 13 indivizi din 2 specii
– Complex blocuri – 19 indivizi din 5 specii
– Perdeaua Forestieră – 15 indivizi din 4 specii.
Pe baza rezultatelor despre populaţia de lilieci, prezentate de Biotowns, în municipiul Timișoara a fost remarcată o prezență ridicată a speciei Nyctalus noctula, adică Liliacul mare de amurg, cea mai numeroasă familie de lilieci care se află în Timișoara, fiind consemnați 1644 de indivizi.
Urmează, pe aproape, specia Pipistrellus nathusii, mai popular zis și Pipistrelul lui Nathusius – 1424, precum şi Pipistrellus kuhlii / Pipistrelul lui Kuhl – 850. Topul liliecilor din Timişoara continuă cu Vespertilio murinus (374), Pipistrellus pygmaeus (272), Nyctalus leisleri (242), Eptesicus serotinus (179), Hypsugo savii (131), Eptesicus nilssonii (124), Pipistrellus pipistrellus (122), Miniopterus schreibersii (25), Plecotus austriacus (8), Myotis daubentonii (3) Myotis alcathoe (2), Myotis myotis (1), Myotis mystacinus (1) şi Plecotus auritus (1).
Pentru zona cercetată, au fost găsite 3 specii noi, nesemnalate până în prezent. Este vorba de speciile Hypsugo savii, Eptesicus nilssonii și Myotis alcathoe. Totodată au mai fost întâlnite Miniopterus schreibersii și Myotis myotis, specii de interes comunitar, a caror conservare necesită desemnarea unor arii speciale de conservare.
Specia de liliac a anului 2016
Liliacul de amurg a fost ales ca „Specia de liliac a anului 2016”, spune Asociaţia pentru Protecţia Liliecilor din România. Distribuția liliacului de amurg acoperă teritorii extinse ale Europei. În timp ce zonele de reproducere ale acestei specii sunt situate mai ales în părțile de nord-est, aceasta hibernează îndeosebi în părțile de sud-vest sau sud ale Europei.
Liliacul de amurg este o specie tipică habitatului forestier, dar este întâlnită și în alte habitate, chiar și în orașe, în condițiile în care sunt destule exemplare de arbori bătrâni. Folosesc drept adăpost cavități ale arborilor iar în partea de sud a Europei chiar și în peșteri. În ultima perioadă, poate fi întâlnită chiar și în clădirile din centrul oraselor.
Liliacul de amurg este un bun zburător, peste 50 km/oră, și vânează la înălțime, peste 1000 m, în habitate deschise sau deasupra vegetației sau suprafețelor de apă, unde se hrănește în special cu insecte mari, precum gândacii. În timpul primăverii sau toamnei, poate fi observat vânând chiar și în timpul zilei.
