La judecata de apoi a şoferilor, cu toţii vom ajunge-n purgatoriu. Dar fără carnete. E sigur! Asta fiindcă nu există conducător auto român care să nu aibă, în absolut (iată, lucrăm cu chestii tari), mii de puncte penalizare. Păi cui nu i s-a întâmplat să treacă pe-un roşu, pe galben, să taie linia continuă, linia dublă, să uite să semnalizeze ori să-şi pună centura de siguranţă? Cine n-a parcat aiurea (fiindcă n-a avut unde, bineînţeles…), cine n-a claxonat când nu era voie (e voie vreodată?), cine nu s-a băgat, fie şi 10 metri, pe interzis, cine, cine, cine n-a depăşit viteza legală prin localităţi şi în afara lor? Ăla – eu, ăla – eu? Nicio mână ridicată, niciun driver pur? Cum, n-aţi acordat întotdeauna prioritate pietonului şi i-aţi luat niţel… faţa?

Norocul nostru, al tuturor, e că nu ne-a văzut poliţia. Iar când ne-a văzut şi nu ne-a ars la portofel sau carneţel, a însemnat că au fost băieţi înţelegători care ştiu şi ei… înţelepciunea ce zice că “omul e supus greşelii”. Poate că toate acestea sunt de iertat, mai ales dacă n-au avut… consecințe (nu-mi place cuvântul accident nici măcar întâmplător!). Dar există o greșeală pentru care nici domnii în uniforme, cu chipie pe cap şi cu girofaruri deasupra maşinilor n-au milă, şi, în mod sigur, nici Cel de Sus.

De fapt, nu-i vorba de greşeală, ci de o nesimţire fără de margini, soră bună cu cinismul. Cum să nu tragi, domne’, imediat pe dreapta (ori pe stânga, după caz) când auzi sirena salvării sau a pompierilor? Cum să nu faci, băi, nesimţilă, loc unei maşini care luptă cu timpul ca să salveze viaţa unui om sau chiar a mai multora? Nu te gândeşti că înăuntru ar putea să fie, întins pe targă, cineva apropiat ție? N-ai atâta imaginație încât să te închipui chiar pe tine, bă, lat, cu masca de oxigen pe figură, auzind, vag, cum șoferul înjură de mama-focului pe nenorociții care stau în calea vieții tale și nu-și mișcă mașinile într-o parte? Ăstora (că altfel nu pot să le spun) e musai să le salte poliţia carnetul, să le ardă şi-o amendă de neuitat și, dacă e posibil, să dea – preț de două-trei secunde – drumul la sirenă, ca semn al unei mici victorii împotriva unei mari nesimțiri.