SCM Timișoara Saracens rămâne principalul furnizor pentru piața externă la capitolul transferuri în rugby-ul românesc. Campioana l-a dat la ”export” pe unul dintre căpitanii echipei, Alexandru Țăruș. ”Stâlpul” liniei I a acceptat oferta unui club celebru în Franța, Beziers. O ofertă care nu se refuză pentru că vine din cel mai puternic campionat european. După 6 ani petrecuți în Ronaț, pilierul dreapta și-a luat rămas bun de la colegii săi și și-a făcut planuri mari pentru propriile evoluții în Hexagon. Am stat de vorbă cu internaționalul român în preziua plecării sale spre pitorescul oraș din sudul Franței.
– Te-a luat prin surprindere oferta celor de la Beziers?
– Sincer nu; au mai fost ceva oferte din străinătate pentru mine încă de anul trecut. Evoluția de la Cupa Mondială m-a adus în atenția unor cluburi. Am ales însă să rămân și să ajut clubul să își îndeplinească obiectivele, inclusiv calificarea în grupele Challenge Cup. Acum însă s-a ivit această șansă și vreau să profit de ea. Am 27 de ani, nu mai ce să mai aștept. Cred însă că mi-am făcut datoria față de club și le mulțumesc că au fost înțelegători cu mine în privința acestui transfer. Cine știe, poate voi reveni cândva să joc din nou aici.
– Campionatul francez, chiar și Pro D2, este unul foarte competitiv cu mulți jucători valoroși. Te aștepți la o luptă dură pentru a te impune acolo?
– Mă simt pregătit pentru campionatul francez. Este clar că nivelul din Pro D2 este peste ceea ce avem noi în țară și știu că sunt trei pilieri pe postul meu dar nu îmi e frică de concurență. Din contră mă motivează. Poate am și puțin noroc că Beziers nu a reușit să promoveze în prima ligă anul acesta și îmi va fi mai ușoară adaptarea în Pro D2.
– Cu ce amintiri pleci din Ronaț?
– Amintiri foarte plăcute. Sunt aici de 6 ani și am fost părtaș la toate performanțele echipei. Am prins toate trofeele, deci pot să spun că a fost o perioadă foarte frumoasă. Am crescut enorm aici, m-am format ca jucător complet, de aici am făcut saltul în naționala mare; o parte semnificativă a carierei mele e legată de Timișoara. Mi-e greu să plec din vestiarul acesta, dar e o provocare pe care nu vreau să o ratez. Îmi este foarte greu să plec pentru că Timișoara a devenit pentru mine acasă.
– Care sunt cele mai importante momente ale perioadei petrecute în tricoul Timișoarei?
– Țin minte fiecare trofeu câștigat, toate sunt amintiri extraordinare. De asemenea jocurile în care am primit banderola de căpitan au fost cea mai mare onoare. Și ultimul meci, cel din finala Cupei, a fost unul deosebit de important și emoționant pentru mine.
– Ce antrenori ți-au influențat decisiv cariera?
– Toți cei pe care i-am avut la Timișoara au avut o influență în formarea mea: Grainger, Danie, Chester și restul. Fiecare cu stilul său, am învățat de la fiecare câte ceva. Timișoara oferă cele mai bune condiții din țară. Aici se lucrează cel mai profesionist; nu sunt întâmplătoare toate aceste rezultate.
– Fă o scurtă analiză a rugbystului Alex Țăruș.
– M-am apucat de rugby întâmplător, un coleg m-a sfătuit să mă apuc de acest sport pentru că aveam 130 kilograme! Aveam 15 ani și mi se zicea Grăsuțul… Domnul Soporan m-a transformat și după jumătate de an am și fost chemat la loturile naționale. Din start am fost pe grămadă, ca să zic așa fizicul m-a recomandat. De la Brașov am plecat la Arad și mi-am făcut debutul la seniori, cred că aveam vreo 18-19 ani. După trei ani la Arad am venit la Timișoara cu mai mulți băieți și cu Dan Dinu. Au urmat apoi trofeele și convocările la echipa națională și de anul trecut am schimbat postul de pilier stânga cu cel dreapta. Am jucat la Cupa Mondială, pot spune apogeul carierei mele de până acum.
– Când începi contractul cu Beziers?
– Am semnat contractul cu începere de la data de 1 iulie. Reunirea va avea loc în 4 iulie, însă până atunci voi da o fugă până acolo să rezolv probleme administrative. Să îmi aleg mașina și locuința plătite de club, să discut cu staff-ul tehnic și conducere clubului. La sfârșitul acestei săptămâni mă prezint la reunirea echipei naționale a României cu care voi participa la turneul Nations Cup de la București în perioada 9-18 iunie.
Cine este AS Beziers Herault?
Clubul din sudul Franței este unul dintre cele mai importante din această țară. În ființat în 1911, are în palmares 11 titluri de campion, o Cupă a Franței și o Cupă a Campionilor Europeni (cucerită în 1962 într-o finală contra celor de la Grivița Roșie București). În sezonul recent încheiat au ocupat locul 7, primul sub linia play-off-ului și a avut un buget de 6,28 milioane de euro. Adică mai bine de trei ori bugetul pe care l-a avut Timișoara la dispoziție… Presa franceză a speculat că gruparea nu și-a dorit promovarea în acest sezon din cauza bugetului subdimensionat pentru o eventuală evoluție în Top 14, unde nevoile sar de 15 milioane. Meciurile de acasă și le dispută pe arena Mediterranee cu 18.500 de locuri, toate fiind mai mereu ocupate.