Societatea modernă se mișcă cu alte viteze decât cea din urmă cu mai multe decenii. Cunoștiințele acumulate în procesul de învățare nu mai corespund deloc cu nevoile pieței muncii. Marile companii cer specialiști pentru tehnologiile cu care lucrează acum în mod curent. Acestea sunt cunoscute doar sumar sau deloc de tinerii absolvenți. Uneori bagajul lor de cunoștiințe nu este dublat și de o bună pregătire practică ce le permite să rezolve diverse sarcini impuse de angajator.
Tocmai din dorința de a afla care sunt aceste cerințe și de a găsi o limbă comună de comunicare între mediul economic și mediile de școlarizare azi a vut loc o întâlnire cu un caracter deosebit la Universitatea de Știinte Agricole și Medicină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I al României” din Timișoara.
Aula Magna a Universitatii a devenit aproape neîncăpătoare. Publicul sosit din toată țara era format din repezentanți ai marilor companii ce oferă an de an zeci sau sute de locuri de muncă dar și de cadre didactice ai univesității. Nu a fost o simplă ședință ci un atelier aplicat cu propuneri concrete, întrebări răaspunsuri ce încercau să se apropie cât mai mult de o temă generoasă: „adaptarea ofertei educaționale la tendințele actuale și de perspectivă ale pieței muncii”.
Cu acest prilej s-au abordat câteva teme majore:
1. Identificarea și evaluarea asteptarilor angajatorilor din mediul public și privat;
2. Includerea in cursurile universitare a noțiunilor conforme cu necesitatile mediului economic;
3. Parteneriate de practica, internship și proiecte de cercetare-dezvoltare intre universitate si angajatori.
Invitații la eveniment la eveniment au fost preponderent reprezentanți ai companiilor de top din sectorul agricol, horticol, zootehnic, management agricol, agroalimentar și medicină veterinară din România.
Participanții au venit din toată țara dar problemele se pare că sunt comune. Există un deficit de specialiști bine pregătiți. Aceștia trebuie să înceapă să învețe din nou la locul de muncă în loc să aibe cunoștiințe și manualități gata formate. Penuria este mai mare în special la nivelul celor cu pregătire medie. Este rezultatul direct al dispariției școlilor profesionale serioase de trei ani de studiu dar și al liceelor și colegiilor de specialitate. Doar liceele teoretice nu pot umple un gol ce tinde să crească. Au prezente următoarele firme și companii: SC Agricola Internațional SA Bacău, SC CrisTim Prod Com SRL București, SC Transavia SA Alba Iulia, SC Supremia Grup SRL Alba Iulia, SC Smithfield Prod SRL Timișoara, SC Smithfield Ferme SA Timișoara, SC Bayer SRL București, CEDES Cercetare Dezvoltare, Departament Turism, București, SC Raureni SRL Ramnicu Valcea și SC. SAL-VET SRL. A luat parte și doctorul Robert Popa președintele AMVAC, Clinica Veterinara Dr. Popa O&R.
Rectorul universității, Alin Cosmin Popescu, a notat un număr de peste 30 de probleme din cele mai urgente de rezolvat sau aplicat în procesul de învățământ.
Acestea ar fi, într-o ordine aleatorie, următoarele:
-Nu există o reală comunicare între diverse paliere ale învățământului și a mediului economic.
-Realizarea unei platforme on-line pentru o mai facilă accesare a informațiilor necesare.
-Necesitatea unui parteneriat sau intership eficient între parteneri.
A ieșit în evidență o remarcă a cuiva care a sesizat că doar 5 procente din ce a învățat în școală se regăsește în afaceri. Un alt adevăr trist este că și cei mai buni se blochează și la primul loc de muncă. Ei cred că nu știu nimic.
Principalele lipsuri remarcate de angajatori la tineri sunt câteva dar destul de grave. Aceștia nu au răbdare, vor să sară etape. Există o lipsă de implicare și nu se cunoaște munca în echipă. Alte carențe se referă la lipsa abilităților tehnice, cunoștințe limitate de lucru cu noile programe de calculator dar și necunoașterea unei limbi străine.
A fost propusă o mai strânsă colaborare a mediului de afaceri cu universitățile și posibilitatea de comunicare cu studenții. Este de preferat o selectare timpurie a studenților, chiar din primul an, și stimularea acestora cu burse de unu până la trei ani ce se pot transforma în parteneriate și contracte de muncă și responsabilități pe câtiva ani. Se cere și implicarea legislativului în acest sens. Până acum nu există legi clare în aceste sens.
Chiar paradigma de funcționare a universităților se află pe o direcție greșită. Din diverse motive, în special economice, se însistă încă pe cantitate și nu pe calitatea actului didactic.
O parte din lipsa cunoștiințelor ar putea fi rezolvată prin cursuri opționale, foarte aplicative, care ar trebui cerute explicit de firmele interesate. La unele specializări foarte înguste și cu înalt grad de încărcare științifică s-ar putea crea noi specializări post universitare de scurtă durată exact pe nevoia respectivă.
Normele ARACIS care reglementează practica studențească la un număr de opt săptămâni de practică ar trebui corelate mai corect cu realitățile meseriilor. La unele domenii nu ar fi suficient nici măcar un an de practică.
Acestă primă întâlnire ar putea deveni punctul de plecare al unei schimbări serioase a colaborării dintre unitățile școlare (la diverse niveluri) și cei ce caută forță de muncă cu o bună stăpânire a meseriilor.
