Stomatologul reşiţean Ioan Roi este unul dintre cei mai populari specialişti în domeniu. Omenos, afabil, jovial, dr. Roi este preferatul multora. Nu refuză pe nimeni, se numără printre puţinii medici din acest domeniu care nu evită serviciile de permanenţă, tratându-i şi pe cei necăjiţi. De ani de zile contribuie la ajutorarea comunităţii din care face parte, a lăcaşelor sfinte din Reşiţa, este un ortodox fervent şi un apropiat al înaltelor feţe bisericeşti.
„Această latură a mea, apropiată credinţei, nu e întâmplătoare, a fost cultivată, spune dr. Ioan Roi. Încă de copil, bunicul meu mă lua cu el la biserică, spunându-mi că dacă intru acolo nu mai pot ieşi. Asta ca să fiu cuminte, desigur. Aşa că am stat mult timp în biserică. Apoi, crescând, am început să-i citesc pe marii înţelepţi teologi ai românilor. Părinţii Stăniloaie, Arsenie Boca – titani ai ortodoxiei – m-au inspirat şi mi-au călăuzit paşii spre credinţă, spre înţelegerea tainelor profunde ale creştinismului. Arsenie Boca, de pildă, era închis la Canal, când a murit mama sa. Singura lui dorinţă a fost să fie lăsat două ore să mediteze. În acest timp, mai multă lume a putut să-l vadă la mormântul mamei sale, departe, bineînţeles, de locul său de detenţie. Ubicuitate? Fenomen paranormal? Numiţi-l cum vreţi. Eu cred că face parte din sfinţenia lui, din tainele profunde ale credinţei. Şi acum părintele Arsenie Boca face minuni la Mânăstirea Prislop, chiar după înălţarea la cele veşnice.”
Athosul – Grădină a Maicii Domnului şi Leagăn al Ortodoxiei
Ani de-a rândul după aceea, doctorul Roi şi-a întărit credinţa la Mânăstirea Techirghiol şi la alte Lăcaşe Sfinte. L-a fascinat, însă, Grecia. Îşi dorea foarte mult să ajungă acolo. Consideră că e ţara şi poporul care a mediat cel mai mult pătrunderea şi răspândirea creştinismului în Europa. După ce a vizitat minunăţiile arhitehtonice ale Atenei a urmat, natural, Athosul. Atracţia spirituală extraordinară pe care a exercitat-o asupra sa această „Grădină a Maicii Domnului” şi „Leagăn al ortodoxiei” l-a făcut, în 2005, în timpul unei vizite în Grecia, să plece pe cont propriu, împreună cu un prieten, preot, la Athos. Este unul din milioanele de credincioşi care au descoperit, cu fascinaţie, cu revelaţie şi cu evlavie acest loc extraordinar, populat cu 20 de mânăstiri, 12 schituri şi cam 30 de chilii, locuite de nişte monahi care dau cu adevărat măsura spiritualităţii creştin-ortodoxe. Marea, muntele, floarea galbenă numită „floarea pustiei”, din care grecii extrag tămâie şi care înfloreşte în mai, celebrele concertele nocturne ale privighetorilor din această frumoasă lună de primăvară, faimoasele mânăstiri, prezenţele aproape serafice ale monahilor, tot acest melanj este extraordinar pentru credincios. O mare linişte se coboară asupra ta şi rezonezi astfel cu esenţele spiritualităţii şi ale credinţei.
„Noi ne-am dus direct la schitul românesc, care face parte din Mânăstirea Marea Lavră, unde ne-a întâmpinat părintele Petroniu Tănase, povesteşte dr. Ioan Roi. Marea ne-a fost surpriza şi bucuria să-l găsim acolo şi pe Prea Sfinţitul Laurenţiu Streza, pe atunci episcop al Caransebeşului. Bucuria a fost reciprocă şi am asistat la o liturghie oficiată de chiar Prea Sfinţia sa. E de prisos să vă spun ce sentiment al avut. Slijbele încep de la ora 2 dimineaţa şi ţin până la răsăritul soarelui. Atunci, o rază de soare pătrunde brusc, luminând altarul schitului, ceea ce amplifică lumina credinţei şi te emoţionează o dată în plus. Fireşte, am vizitat apoi Mânăstirea Prodromu şi alte şi alte lăcaşe sfinte, primul ridicat în anul 963, mormântul Sfântului Atanase Athonitul, multe altele, brâul Maicii Domnului, mâna draeptă a Sfântului Ioan Botezătorul, capul Sfântului Andrei, cel care ne-a creştinat pe noi, românii. ”
Domnitorii români – mari apărători ai credinţei
Un istoric rus afirmă că românii sunt poporul care a contribuit cel mai mult la ridicarea şi existenţa mânăstirilor Athosului şi la formarea caracterului său de leagăn al ortodoxiei. Legătura domnitorilor români şi a înaltelor feţe bisericeşti cu Athosul a fost una permanentă. Mitropoliţi români au plecat să slujească la Athos ca simpli monahi. Neagoe Basarab, de pildă, a plătit tribut turcilor, împreună cu Ţara Românească şi cu Moldova, pentru ca Athosul să nu fie cucerit şi să rămână ce este. Paradoxal, însă, românii nu au o mânăstire la Athos, alături de cele 17 greceşti, de una bulgară, una rusă şi una sârbă. Avem însă un schit românesc iar prezenţa românilor ortodicşi e impregnată în tot Athosul.
De atunci, dr. Ioan Roi merge în fiecare an, în mai, la Athos. Dar, pe munte nu poţi urca oricum. Ai nevoie de un paşaport special al autorităţilor greceşti. Odată ajuns acolo, însă, fiecare mânăstire îşi oferă gratuit cazare, câte o noapte, şi masă, cu condiţia însă să participi la slujbe. Dar e o condiţie minunată, me asigură dr. Roi.
„O dată în viaţă trebui să păşeşti în apa Iordanului”
Doctorul Ioan Roi crede că e neapărat necesar, ca şi creştin, să mergi măcar o dată în viaţă la Locurile Sfinte, acolo unde a trăit şi şi-a desăvârşit Lucrarea Iisus Hristos. Medicul reşiţean a fost, anul trecut, de Paşte, pentru a doua oară, la Ierusalim, a pus piciorul în apa Iordanului, a vizitat Locurile Sfinte şi a urcat chiar şi pe Muntele Sinai.
„Este o experienţă de neuitat, povesteşte medicul Ioan Roi. Să treci prin locurile pe care le venerezi ca şi credincios, e uimitor. Marea Galileei, Marea Moartă, Drumul Crucii, Golgota, să le calci pe toate cu piciorul, să atingi acel pământ, e o experienţă spirituală unică. Oricum, trei mari minuni, trei mari taine, pe care nu le poţi explica cu raţiunea, te marchează pentru totdeauna: lumina spontană, care apare în Noaptea Învierii şi aprinde făcliile celor cinci mii de oameni, este uimitoare. Toată lumea plânge de obicei de bucurie. Apoi, de Bobotează, apele Iordanului se întorc către izvoare. A treia, este schimbarea la faţă pe Muntele Taborului. La ei acest lucru se întâmplă pe 18 august, moment în care toţi credincioşi prezenţi sunt învăluiţi de un nor de energie. Se spune că atunci când aceste trei minuni nu se vor mai manifesta, acela este semnul sosirii Apocalipsei.”