Pe malurile Mureșului în vechea cetate a Morisenei se înfiripa o viață monahală puternică. Nu era deloc lipsită de pericole. Veșnicele bătălii între clanurile rivale nu aduceau nimic bun. Nu trebuie uitat faptul că la cumpăna dintre milenii pe la anul 1030 încă nu era toată populația creștinată. În ciuda eforturilor misionare ale călugărilor benedictini de sub ascultarea noului episcop Gerard. Dar la fel de destoinici erau și călugării greci aduși în regiune de fostul conducător Ahtum ce ascultau de biserica de la Constantinopol. Pe față încă nu avusese loc Marea Schismă ce va împărți lumea creștină în două mari direcții dar de fapt se intrevedeau aceste schimbări ce aveau să vină. Clerul de limbă latină și cel de limbă greacă nu prea se amestecau și erau deja unele neînțelegeri.
În jurul anului 1003, potrivit legendei, căpetenia Csanad, a hotărât loc de tabără pentru războinicii săi. Într-un vis i se ivește un leu ca simbol al puterii. De aici și numele locului (Oroszlany =Leu). În opinia cercetătorului György Györffy, mănăstirea Leului era de fapt o mănăstire romanică, cu lei care împodobeau intrarea ei.
După cum spun poveștile, ce par credibile, noul conducător al comitatului Chanadus, a oferit lui Gerard loc de ridicat o biserică cu hramul sfântului Gheorghe la Oroszlanos ce se află destul de aproape de Cenad. Localitatea numită azi Banatsko Aranđelovo se află în colțul de nord al Serbiei la doar o jumătate zi de mers călare de Morisena.
Din motive rămase necunoscute planul nu reușește. Gerard este instalat la mănăstirea călugărilor greci din Morisena. Iar monahii răsăriteni sunt mutați la Oroszlanos. Aici vor continua o lungă perioadă să slujească sfânta Liturghie după ritul și limba lor. Monahii veniți de la Vidin odată cu creștinarea lui Ahtum au trebuit să plece din nou să-și întemeieze un nou lăcaș.
Gerard a fost un episcop misionar, însărcinat cu convertirea locuitorilor păgâni din eparhia sa. Sub povața sa au fost construite biserici „pentru fiecare oraș” din eparhia sa pentru a servi numărul tot mai mare de credincioși.
Se mai spune că ar fi organizat și arhidiaconatele din eparhia de Cenad. dar lucrurile sunt contestate de unii istorici. El și-a împărțit eparhia în șapte părți distincte. A consacrat biserici, a deschis o școală, a hirotonit preoți.
Dar cel mai important fapt al episcopului a fost fără îndoială sprijinirea învățământului. În completarea studiilor pe care le-a făcut pe meleagurile italice a mai studiat și științele și astronomia. Asta pe lângă scrierile teologice și de interpretări filozofice. A deschis o școală pentru tinerii călugări pentru a fi îndrumători instruiți ai enoriașilor. A sprijinit învățarea limbii maghiare de tineri cu toate că el însuși nu a învățat niciodată limba maghiară suficient de bine pentru a vorbi fluent în limba oamenilor. Biblioteca ce se aduna încetul cu încetul din diferite volume primite ofrandă sau cumpărate cu mari sacrificii avea să ajungă peste mulți ani la fel de faimoasă ca cea de la mănăstirea Igriș ce se afla în apropiere. Nu trebuie scăpat din vedere că încă nu a fost inventat tiparul. Fiecare carte în parte era rodul muncii asidui de luni sau ani a unui colectiv de călugări scribi. Gerard însuși a dus cu sine volume din cele mai felurite dar a și scris pentu nevoile liturgice anumite tomuri. Ca prim episcop de Cenad este în egală măsură cunoscut ca unul din primii scriitori de lucrări ce au caracter teologico-filosofic din această regiune europeană. Gerhard este şi un cunoscut sfânt al Bisericii Catolice, căruia îi este dedicată o considerabilă literatură hagiografică, ale cărei fundamente se regăsesc adânc înrădăcinate în realităţile veacului al XI-lea şi în însăşi viaţa şi activitatea sfântului”,
Este unul din primii monahi ce a stăruit pentru venerarea Sfintei Fecioare Maria ca personaj de prim rang al religiei. Astfel Maica Domnului devine patroana spirituală sau Maică a regatului Maghiar. A rămas consemnat un anume Valter, cărturar adus de Gerard pentru a-i fi de ajutor la predarea unor materii la școala înființată la mănăstire. Aceasta era necesară pentru formare clerului din tinerii veniți la viața monahală. A fondat Capitlul Catedral de Cenad.
Astfel Gerard de Cenad poate fi creditat ca fiind primul venețian devenit martir sfânt ce a condus o eparhie pe teritoriul actual al țării. Este un adevărat filozof și scriitor de scrieri teologice ce pune bazele primei școli și poate prima bibliotecă din această provincie a Banatului.
Martiriul episcopului
Regele Ștefan I, prima căpetenie ce a acceptat creștinismul și a devenit regele neamului său se stinge la 15 august 1038. Gerard iese din liniștea unui monah și intră în politica activă implicându-se în certurile diverselor grupări. El deplânge soarta națiunii maghiare.
Prințul moștenitor Imre, a cărui dascăl fusese Gerard, s-a accidentat la o partidă de vânătoare și a murit în 1031 înaintea părintelui său. Ștefan nu mai avea urmași masculini direcți. O rudă a regelui din ilustra familie a dogilor venețiani de Orseolo este desemnat să preia tronul. Conduce până în 1041. Acest Petru I Orseolo iscă inevitabile intrigi și nemulțumiri. Verii regelui sperau să conducă regatul. Țara se află în adevărat haos fiind în prag de a se sparge în mai multe teritorii mai mici. După nouă ani de instabilitate, în 1047, ca rege al Ungariei a fost încoronat Andrei I, menținându-se astfel dinastia arpadiană.
Din acest moment se implică în politică episcopul Gerard. Succesorul lui Petru I, Samuel Aba se face nepopular prin conflictele cu marii conducători militari. Unii chiar au fost executați.
Samuel ajunge la Cenad cerându-i lui Gerard să-i oficializeze oarecum starea de rege nerecunoscut de alții. Ar fi dorit ca episcopul să-l încoroneze în timpul prânzului de după Liturghia de Înviere. Venețianul refuză o astfel de manevră dar episcopii care l-au însoțit pe rege la Csanád, au efectuat încoronarea.
Gerard a urcat la amvon, amenințând că „sabia răzbunării va coborî” pe capul lui Aba în trei ani, pentru că a câștigat regatul prin manevre necinstite. O fi ceva adevăr în poveste? Se pare că da.
Sfântul Împărat Romano German, Henric al III-lea, a invadat Ungaria și a învins pe Aba în bătălia de la Ménfő în 1044. Petru Orseolo a fost repus în drepturi dar rămâne la fel de nepopular din pricina susținîtorilor săi italieni și germani.
Țara era zguduită de mișcări armate ample. O bună parte din populație încă nu trecuse la credința creștină. Unele triburi erau încă credincioase căpeteniilor păgâne. În anul 1046 răscoala unui anume Vata a măturat structurile fragile ale statului ce nu era încă total centralizat. Un grup de episcopi încearcă pacificarea țării. În 1046 Gerard însoțit de episcopii Sf. Basterium, Bodo și Beneta, a pornit de la Székesfehérvár, unde au așteptat ca germanii să-l salute pe prințul Endre. Cu toate acestea, pe 24 septembrie, participanții la revolta Vata au atacat cetatea Buda.
Clericii au fost prinși de păgânii revoltați și împinși în prăpastie iar apoi omorâți cu pietre.
Există diverse relatări despre moartea sa. Potrivit unuia, el a fost ucis cu pietre, străpuns cu o lance și corpul său aruncat de pe stânca o stâncă în Dunăre. O altă sursă susține că a fost așezat pe un car pe două roți, urcat pe vârful dealului și rostogolit în hău. Jos în vale încî mai mișcau și au fost bătuți până la moarte. Alte povești, neverificate, consemnează ca fiind introdus într-un butoi cu vârfuri metalice în interior și rostogolit pe deal. Aceiași moarte cruntă au suferit-o tovarășii săi cunoscuți și ca Bystrik și Buldus.
Pentru meritele sale deosebite în munca de misionar dar și de cărturar episcop bisericsa a considerat că merită să fie canonizat în 1083, împreună cu Sfântul Ștefan și Sfântul Emeric.
Muntele, de pe care a fost aruncat Sfântul Gerard îi poartă și acum numele. Gellert Hegy se află pe malul drept al Dunării în capitala de azi Budapesta. Trupul Sfântului a fost înmormântat în ziua următoare în biserica Sf. Fecioare în acele haine, în care a suferit martiriul. După șapte ani episcopul Maurus și abatele Filip a transferat rămășițele pământești ale Sf. Gerard la Cenad. Sarcofagul de piatră impodobit sobru cu motive simple cruciforme specifice grecești se poate vedea și în zilelle noastre în biserica din Cenad. Este folosit ca masă de altar purtând amprenta vechimii. Trupul sfântului nu se mai află acolo fiind mutat la Veneția natală.
În timp trupul sfântului a fost împărțit în numeroase relicve ce se găsesc la Veneția, la Bologna, la Praga, la Győr, la Szeged, la Budapesta, la Székesfehérvár, la Becicherecu Mare, la Cenad și la Timișoara.
Despre opera literară și teologică a sfântului ar fi multe de spus. Dar din păcate în limba română există prea puține traduceri. Iar cele ce există sunt foarte simplist rezolvate prin banala spicuire a diverse capitole ce sunt descărcate de fiorul mistic și sunt mai degrabă doar cronici a unor fapte îndepărtate în timp.
În anul 1984 a apărut la editura Meridiane „Armonia lumii” de Gerard din Cenad. Este un volum de doar 200 de pagini din cele în jur de 600 ale altor ediții străine. Apărută în plină epocă a socialismului este extrem de cenzurată fiind de o sărăcie a traducerii ce nu merită comentată acum în acest articol.
