Marea Capitală Culturală a Europei, sub Botoșani și Sf. Gheorghe

Cu trei etape înainte de final, ACS Poli este pe loc retrogradabil. N-a existat niciun sezon de Liga I, de la înființarea echipei, acum șase ani, în care alb-violeții susținuți de primărie să nu aibă emoții, până în ultima clipă, cu retrogradarea. Asta când n-au retrogradat…

Sunt două puncte distanță de baraj și trei de salvare. Nu-s multe, doar că mai e puțin de jucat. La Botoșani, acasă cu Dinamo și la Chiajna.

Iar contracandidatele, Gaz Metan și cele două ilfovene, Voluntari și Chiajna, par mai puternice. Din aproape toate punctele de vedere.

Pentru că ACS Poli nu are jucători, nu are conducere, nu are antrenor, nu are bani, nu are public. Dacă ar fi avut nu ar fi ajuns aici.

Să nu se supere conducerea de cele scrise mai sus. Nicio conducere din lumea asta nu i-ar fi oferit banca tehnică, în situația în care era echipa atunci, cvasidebutantului Rică Neaga. Care mai antrenase doar prin Liga a III-a. Orice conducere din lumea asta i-ar fi oferit sprijin lui Ionuț Popa și nu l-ar fi împins să plece. Pentru că, de fapt, așa au stat lucrurile.

Cum de Timișoara nu are și ea un Iftime, cum are Botoșaniul, sau un Dioszegi, cum are Sf. Gheorghe? Nu întâmplător, aceste echipe sunt matematic salvate de retrogradarea directă.

Cum de în orașul ce va fi marea Capitală Culturală a Europei peste doi ani și jumătate nimeni nu se înghesuie să sponsorizeze cu adevărat ceva?

Dar, cât timp mai sunt speranțe, să dea Dumnezeu ca Timișoara să nu aibă, la toamnă, trei echipe în B.