Maestrul Damian Vulpe împlinește 80 de ani

Muzicologul, criticul muzical, pedagogul şi dirijorul Damian Vulpe, una dintre cele mai prestigioase şi reprezentative personalitați ale vieții muzicale de la noi, împlineşte, în 19 mai, frumoasa vârstă de 80 de ani, dintre care 50 i-a dedicat învățământului muzical superior timişorean, contribuind la formarea şi creşterea dascălilor din acest domeniu.

Maestrul Damian Vulpe s-a născut în 1938, la Reşița, oraş cu un climat cultural şi muzical efervescent în acea vreme, într-un mediu familial propice dezvoltării talentului său pedagogic, dacă ne gândim la afiliera la familia Diaconovici, sau, muzical, deoarece tânărul continuă tradiția familială regăsită în tipologia străbunicului Josef Tietz, cantor chiar cu distincţie Papală, a bunicului său, Peter Rohr, ce fusese dirijorul orchestrei Werkskapelle, sau a mătuşii sale, Margareta Tietz-Cocora, o binecunoscută pianistă în viața muzicală a oraşului, renumită profesoară, cu studii superioare la Conservatorul din Budapesta.

Astfel, Damian Vulpe parcurge drumul necesar formării sale de muzician beneficiind de îndrumările primite mai întâi în familie. Bunica şi mama au avut primele iniţiative, tânărul Damian urmând apoi cursurile Conservatorului Muncitoresc din Reşița, devenită Şcoală Populară de Artă, şi ale Şcolii Medii de Muzică din Timișoara (astăzi Colegiul Național de Artă „Ion Vidu”), absolvind în anul 1955 cu Diplomă de merit. I-a avut ca profesori pe maestrul de cor Ion Românu, pe Miron Şoarec şi Margareta Cocora la pian, iar la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, la secția Muzicologie (1955–1960), studiază cu nume sonore ale muzicii românești: Victor Giuleanu, Dragoş Alexandrescu Gheorghe Dumitrescu, Zeno Vancea, Myriam Marbe, Dumitru Bughici, Tudor Ciortea, George Breazul, Emilia Comişel, Alexandru Paşcanu, Vinicius Grefiens, Anatol Vieru şi cu cei care i-au insuflat dragostea pentru cor şi dirijat, Ion Vicol şi Dumitru D. Botez.

Cariera didactică a maestrului Damian Vulpe, îmbinată armonios cu o bogată activitate dirijorală şi muzicologică, începe la Şcoala Pedagogică şi la Institutul Pedagogic de 2 ani din Arad (1960–1961), mutându-se apoi în oraşul de pe Bega, ca șef de cabinet/preparator, apoi asistent la Institutul Pedagogic de 3 ani (1961), urcând firesc la gradul de lector (în 1973), iar când facultatea şi-a închis porțile, este numit, după un concurs, maestru de cor la Opera Română din Timişoara, unde, timp de 11 ani, instruieşte cu competență şi multă dăruire corul instituției, dirijând cu pasiune spectacole de operă şi operetă, uneori chiar în premieră: Prințesa circului de E. Kalman, Contele Miska de A. Szirmai, Orlando de G. F. Haendel sau Văduva veselă, Sânge vienez, Voievodul țiganilor de J. Strauss și altele.

Dirijatul, sub toate aspectele sale — coral, orchestral, al spectacolului de operă şi operetă —, i-a fost poate cel mai drag. Ca dirijor de cor, până la colaborările cu Filarmonica din Arad sau „Banatul” din Timişoara, unde a prezentat concerte a cappella sau vocal-simfonice (una din reuşite fiind concertul cu Missa solenelle de Rossini), Damian Vulpe şi-a urmat destinul dirijând corurile: Casei de Cultură a Sindicatelor din Reşița (1964–1969), Palatului Pionierilor din Timișoara (1961–1962), Cooperativei Igiena din Timişoara (1980–1989), Corul F. Schubert din Timișoara (1985–1987), Carmina Dacica (1980–1984), Corul Universității, care i-a dat foarte multe satisfacții (timp de aproape un deceniu, corul obținând premiul I la mai toate manifestările competiţionale studențeşti din ţară), și Corala Camerata Academica Timisiensis (din 1990) a Facultății de Muzică din cadrul Universității de Vest din Timişoara, cu care a efectuat turnee la festivaluri studenţeşti şi în străinătate.

Maestrul Vulpe a fost printre primii care au format colectivul profesoral la înjghebarea Facultății de Muzică de 3 ani din Timișoara, în 1961. A contribuit esențial la reînființarea, în 1990, a Facultății de Muzică în cadrul Universității de Vest, unde a fost conferențiar la Catedra de Dirijat Coral (1990–1994), apoi profesor universitar (din 1994), coordonator de doctorat şi șef de catedră, ajungând până în vârful ierarhiei, ca decan, funcție pe care a deținut-o până în anul 2000.

În domeniul muzicologic-istoriografic, maestrul Vulpe a scis o serie de monografii cu referire la muzicieni români: (Alma Cornea Ionescu — o viață dăruită pianului; Iosif Velceanu — un entuziast propagator al culturii şi muzicii româneşti), dar și străini, cum este volumul dedicat lui G. Ph. Telemann (în colaborare cu L. Füredi), în urma căreia maestrul a devenit membru al Societăților din Magdeburg și Hamburg, la fel cum promovarea creației lui Haendel, prin opera Orlando, i-a adus calitatea de membru al Societății din Halle. Teza de sa doctorat are titlul Corul în creația şi preocupările lui Iosif Velceanu, un entuziast susținător al culturii şi muzicii românești din Banat, și a fost elaborată la Universitatea Națională de Muzică din București, sub îndrumarea celebrului dirijor Marin Constantin. Împreună cu Ion Românu realizează primul curs de dirijat coral, Dirijorul de cor şi cântul coral. În colaborare cu fiica sa, Ariana Vulpe, a scris apoi volumul Corala Camerata Academica Timisiensis.

La acestea se adaugă o bogată activitate de cronică muzicală (de poate mai mult de cinci decenii), programe de sală la Filarmonica Banatul şi Opera Română din Timişoara, maestrul publicând cu consecvență, în cotidiene locale, centrale sau în revistele de specialitate, cronică muzicală, portrete muzicale, eseuri, pe care le-a selectat și grupat în volumele intitulate sugestiv Solidar…: Solidar cu scena lirică (2008), Solidar cu podiumul de concert (2010), Solidar cu cântarea corală (2013), în limba germană, Solidarisch mit dem musikgeschehen (Solidar cu evenimentele muzicale), şi, în curs de finalizare, Solidar cu educarea muzicală, dar și monografia destinată celei care a slujit pianul o viaţă: Margareta Tietz Cocora.

I-au fost acordate numeroase premii şi diplome de onoare, dintre care amintim: diploma din partea Prefecturii Timiș, pentru merite deosebite în viața culturală a județului Timiș, iar din partea Consiliului Județean Timiș, Diploma Pro Cultura pentru întreaga activitate desfăşurată şi merite deosebite în promovarea artei şi culturii timişene, Premiul Crescent.

Pentru zelul şi credința cu care a slujit și slujește muzica, îl felicităm din toată inima şi îi dorim multă sănătate şi inspirație în continuare. La mulți ani, maestre drag!

Ani-Rafaela Carabenciov