Teatrul German de Stat Timișoara anunță o nouă premieră pentru data de 23 aprilie 2023, începând cu ora 19.30 – spectacolul „Lysistrata 3.0” de Aristofan, în regia lui Niky Wolcz. Lui i se vor alătura în producție scenografii Helmut Stürmer și Ioana Popescu.
Lysistrata 3.0 este un colaj realizat de Ursula Wolcz pe baza unor fragmente din Lysistrata, Tesmoforiile de Aristofan, precum și a unor fragmente din piesa Big Love a autorului american contemporan Charles L. Mee. În plus, după premieră urmează alte două reprezentații ale spectacolului – în 28 și 29 aprilie 2023, ora 19.30.
Se cunosc puține lucruri despre viața lui Aristofan, poetul grec de comedie clasică. S-a născut în jurul anului 445 î.Hr. pe insula Egina, lângă Atena, și a murit în jurul anului 386 î.Hr. la Atena. A scris peste patruzeci de piese de teatru, dar numai unsprezece dintre ele au supraviețuit în întregime. Piesele de teatru se jucau o singură dată în acea perioadă, cu ocazia festivalurilor în onoarea zeului Dionisos, zeul beției, al extazului și al vinului. Așa-numitele Dionisii aveau loc de două ori pe an. Aristofan a fost ceea ce numim astăzi un poet politic; în comediile sale a vorbit despre evoluțiile nedorite și nemulțumirile din polis. Ca martor contemporan al Războiului Peloponezului, care a durat aproape trei decenii și a pus față în față orașele ostile Atena și Sparta și pe aliații lor, el a pledat pentru pace în cel puțin două piese, Eirene (Pace) și Lysistrata (Dizolvarea armatelor). În comedia Ekklesiazusai (Adunarea femeilor) critică lipsa drepturilor femeilor în societatea din acea vreme.
Deși în unele țări femeile pot fi antrenate în profesii militare, iar în Israel, Suedia sau Norvegia există chiar un serviciu militar obligatoriu pentru femei, de obicei sunt impuse restricții atunci când vine vorba de luptă. În secolele anterioare, femeile îi însoțeau pe mercenarii războinici în calitate de bucătărese, surori sau prostituate. În general, însă, se întâmpla și se întâmplă și astăzi ca bărbații să lupte, să fie mutilați sau să moară, în timp ce soțiile, mamele, amantele, surorile rămâneau acasă, aveau grijă de familie și de copii și se temeau că bărbații lor nu se vor mai întoarce acasă niciodată. După cel de-al Doilea Război Mondial, în Germania, așa-numitele „femei de moloz” au fost cele care au reconstruit țara distrusă. Ar putea fi evitate războaiele sau ar putea fi cel puțin încheiate înainte ca alte zeci de mii sau chiar milioane de vieți să fie distruse? Se pare că nu în realitate, dar cel puțin în literatură. Aristofan, autorul clasicismului grecesc, a reușit să rezolve acest conflict într-un mod vesel. În comedia sa Lysistrata, femeile ies pe baricade cu sloganul care avea să se aplice vreo 2000 de ani mai târziu: „Faceți dragoste, nu război”. Femeile din partidele adverse, în frunte cu orașele-state Atena și Sparta, decid să își refuze soții până când vor pune capăt războiului și vor face pace. Reconcilierea are loc în cele din urmă în ambele tabere în numele lui Eros.
Niky Wolcz nu este la prima colaborare cu Teatrului German, el mai fiind invitat să monteze Leonce și Lena (în 2021), după un text de Georg Büchner, dar și Ținuturile joase (în 2012), după volumul scriitoarei Herta Müller, premiată cu un Nobel pentru literatură. Niky Wolcz s-a născut la Timișoara și a studiat actoria la Academia de Teatru și Film din București. Și-a început cariera de actor la TGST, ulterior a jucat și la renumitul teatru Bulandra din București și a apărut în filmul „Reconstituirea” al lui Lucian Pintilie, care a scris istorie în cinematografia românească. După ce a părăsit țara în 1975, a regizat piese de teatru la numeroase teatre importante din Germania, printre care Bochum, Frankfurt, Essen și Freiburg. Printre spectacolele sale de regie se numără „Macbeth” de W. Shakespeare, „Așteptându-l pe Godot” de S. Beckett și opera „Don Giovanni” de W. A. Mozart. De la mijlocul anilor 1990, Wolcz a predat actoria la Universitatea Columbia din New York, împreună cu soția sa Ursula Wolcz și Andrei Șerban. A lucrat ca regizor și coregraf la Teatrul La MaMa din New York, la American Repertory Theatre din Boston și la Metropolitan Opera din New York.
Despre spectacolul său, Niky Wolcz spune: „Aristofan pune degetul pe rănile eterne ale societății: lăcomia pentru bani, corupția, războiul în loc de pace, și face din anarhia femeilor tema sa. Piesele sale, în care denunță în mod satiric contradicțiile și pentru care găsește soluții utopice, reflectă probleme ale timpului nostru. Practic, ne aflăm din nou în mijlocul lor: există un război care ne afectează pe toți, politicieni corupți dau ordine, sute de mii de oameni mor pe front, femeile luptă pentru drepturi egale.”
Cu: Ioana Iacob, Enikő Blénessy, Daniela Török, Olga Török, Isa Berger, Tatiana Sessler-Toami, Alma Diaconu, Simona Vintilă, Aida Olaru, Dana Borteanu, Maria Gagea (invitat), Jacqueline Kohl (invitat), Boris Gaza, Franz Kattesch, Harald Weisz, Daniel Ghidel, Richard Hladik, Rareș Hontzu, Alexandru Mihăescu, Yannick Becker, Robert Bogdanov-Schein, Radu Brănici, Hanna Iulia Weisz (apariție video), Papi Emilian Roșculescu (apariție video) Regie: Niky Wolcz (invitat) • Decorul: Helmut Stürmer (invitat) • Costume: Ioana Popescu • Dramaturgie: Rudolf Herbert • Pregătire muzicală: Roxana Ardeleanu (invitat) • Vorbire scenică: Gabriele Chiteală (invitat) • Asistență de decor: Zsolt Fehérvári (invitat) • Asistență de regie: Isolde Cobeţ • Machiaj: Bojita Ilici • Regie tehnică: Costinel Stănescu