Recent a plecat la cele veșnice un simbol al dreptății și al neînclinării în fața unui sistem opresiv. Era o mână de om cu o voce mică și blândă ce spunea adevăruri atât de grele în perioada de final a comunismului, încât multă lume se încuia în casă și punea perna pe aparatul de radio când la „Europa Liberă” ajungea o nouă scrisoare a Doinei Cornea.
Multă lume aștepta cu nerăbdare și cu înfrigurare câte o nouă scrisoare ce venea pe căi ocolite de la Cluj până la Munchen. Erau niște radiografii dure ale sistemului aflat în ultima sa fază de descompunere. Din postura de simplu profesor pensionar, Doina Cornea era vocea lucidă a unei societăți bolnave. De radiografiile ei acide nu a scăpat nici un segment al lumii impuse de peste frontiera de răsărit.
Poate mai multe astfel de voci lucide ar fi scurtat mai mult stranziția românească ce nu se mai termină. După schimbarea de regim a fost cooptată în FSN. Era nevoie de imaginea impecabilă a doamnei Cornea pentru a legitima noile structuri ce se voiau a fi în continuare și de stat, dar și de partid. A fost prima sau poate printre primii ce a simțit impostura și nu a dorit să gireze cu numele său sistemul la fel de ciudat, dar cu „față umană” adus la putere de FSN și echipa de complotiști a lui I. Ilici Iliescu.
Așa cum se întâmplă în multe cazuri de pe plaiurile noastre, abia după ce pleacă cineva dintre noi încep să i se recunoască meritele.
Pe treptele Catedralei timișorene o mână de oameni s-au adunat pentru a aprinde câte o lumânare în memoria Doinei Cornea.
„Ne-am adunat aici în memoria doamnei Cornea. Este fără îndoială un simbol al curajului, al demnității al luptei pentru libertate, democrație pentru adevăr și dreptate. Din păcate, toate aceste deziderate au rămas valabile ca și în anul 1989. De aceea este important să nu o uităm pe Doina Cornea. Să nu uităm exemplul ei. O femeie mică, dar cu un suflet mare și care a dovedit un curaj pe care nu l-au avut mulți bărbați. Acest curaj și dârzenia ei cred că trebuie să ne însuflețească în continuare”, a crezut de cuviință să ne spună Viorel Sasca, de la Societatea Timișoara.
„E un moment simbolic prin care deplângem dispariția ultimului erou anticomunist autentic. Alături de rege, de politicianul Coposu dispare ultimul dizident autentic al României din epoca ceaușiștă. Am vrut să marcăm acest moment nefericit prin aprinderea unei lumânări la Catedrala Mitropolitană în semn de aducerere aminte a trecerii dintre noi, a uneia din cele mai importante personaje pe care sunt sigur că istoria o va consemna. Inițiativa Timișoara a organizat acest eveniment…în amintirea doamnei Cornea, acea doamnă puternică…o personalitate puternică, un psihic puternic, o voință extraordinară, fapt ce a determinat rezistența ei în cele mai crunte vremuri ale României, epoca ceaușistă” crede Laurențiu Ștefănescu, președintele „Inițiativei Timișoara”.
