Un mare sportiv poate fi oricine dacă are hotărâre și nu abandonează ușor. Asta a demonstrat în întreaga sa activitate de sportiv, activist dar mai ales de OM cel ce a fost Vasile Stoica. Nu a pornit ușor în viață.
Copilăria i-a fost plină de privațiuni. Una din marile realizări a fost când a învățat împins de nevoie să se târască. Povestea despre acel moment așa cum alții istorisesc cum au zburat prima dată. Pentru Vasile a sosit și momentul zborului. Dar foarte târziu când alți copii sănătoși au primit toate mofturile de la cei apropiați. Cu adevărat Vasile a învățat să zboare când a primit căruciorul mult dorit. Roțile de cauciuc i-au devenit aripi.
A muncit din greu, a învățat din toate momentele ce i le-a scos viața în cale.
A învățat să pedaleze cu mâinile și nu s-a mai oprit până la cercul Polar ori până în America. În deșerturile din apropierea Californiei a stabilit chiar un record mondial. Nu s-a oprit din efort său cu căruciorul cu roți timp de 24 de ore. Nimeni nu a reușit o perfornță atât de înaltă. A fost omologat ca recordman mondial.
Continentul european l-a brăzdat în lung și în lat. Pământul l-a înconjurat doar cu puterea brațelor. Unde se întâmpla un mare evenimet sportiv era și el prezent. Dar pornea cu săptămâni ori luni mai din timp pentru a ajunge cu căruciorul său credincios. În Lugojul ce i-a devenit cămin era considerat cel mai complex sportiv. Faptul că nu-l ajutau picioarele să meargă era doar un amănunt pe care nu-l băga în seamă.
Participa la probe de atletism. Juca tenis de masă ori lua în derâdere sutele de kilometri. Unii schimbă încălțările de sport. Vasile schimba anvelopele. Sufletul său generos se împărțea în zeci de proiecte și idei. Majoritatea reușea să le îndeplinească. Dar mai avea încă multe de făcut și văzut în lumea largă pe care nu o vizitase în întregime.
De azi, Vasile Stoica va rămâne doar în memoria celor ce l-au respectat. Inima sa a făcut o pauză.