Cu dreptunghiuri de gazon verde la porţi şi acoperişuri de aceeaşi nuanţă, cu drumuri asfaltate şi corespunzător marcate… chiar şi hăt dincolo, între parcelele agricole, locul pare, privit de sus, decupat din landurile bavareze. Dar nu e. Este Ciugudul Albei.
În primul an al României în Uniunea Europeană, când sute de primării abia descopereau definiţia fondurilor nerambursabile, Ciugudului îi era aprobat cel mai mare proiect din istoria comunei: şapte milioane şi jumătate de euro pentru asfaltarea drumurilor, 47 de kilometri de reţea de canalizare şi 45 de kilometri de reţea de apă curentă, potabilă.
De zece ani, 11 tineri se ocupă strict de accesarea banilor europeni. Gândesc proiectele, le aşează pe hârtie şi aduc banii. Se zice că au aproape 100% rată de succes.
În 2013, Ciugudul a fost liderul României în atragerea fondurilor europene. Şi-au rămas în top: astăzi, comuna are peste 70 de proiecte avizate şi 27 de milioane de euro încasate.
Astăzi, comuna nu face anticameră la Judeţ şi nu cere pomană la Guvernul român. Trăieşte din proiecte viabile şi îi e bine. De ceva vreme a făcut chiar o aroganţă: şi-a iluminat uliţele satelor cu energie verde produsă de panouri solare şi o micro-centrala eoliană.
„Este un parteneriat între comuna Ciugud şi Politehnica Timişoara, un proiect de un milion de euro finanţat de către Guvernul Norvegiei. Ar mai trebui să plantam câteva microcentrale, să ne creştem capacitatea de producţie, iar pe versantul acesta să punem încă un grup de panouri solare, în aşa fel încât sa ne producem toată energia electrică necesară pentru consumul instituţiilor publice şi a iluminatului public în întreaga comună”, mai spune primarul Gheorghe Damian.
Viaţa-n Ciugud e similară unui oraş european civilizat. Place şi atrage. Din 2600 de locuitori în anul 2000, comuna a ajuns la 3200. Mulţi nou-veniţi sunt foşti orăşeni.
