Te anunț, din start, iubite cititorule român, că ești fericitul vorbitor al unei limbi române de cRo-Magnon. O limbă ce se regăsește în RO-ul din cRo. Pun pariu că nu știi nici cine este omul de Cro-Magnon și că, pe cale de consecință, ești predispus să crezi că strămoșul ăsta al nostru a fost un hominid cu, cel mult, merite de predecesor. Nu e deloc așa. Antropologii ne asigură că omul de Cro-Magnon a câștigat competiția cu omul de Neanderthal chiar dacă era mai scund. A supraviețuit competiției fiindcă a știut să comunice mult mai bine. A comunica mai bine însemna, pe atunci, să inventezi cuvinte, sunete, semnale care să te ajute la vânat. Fiindcă, în Europa acelor ani, clima se răcise, iar vânatul devenise tot mai rar. Așa că era nevoie de o mai bună comunicare. Iar Cro-Magnonii au avut o mai bună comunicare fiindcă, pur și simplu, capacitatea lor craniană, depășea capacitatea craniană a omului european de astăzi: 1500 cm cubi ai omului de Cro-Magnon, 1350 centimetri cubi ai omului contemporan.
Am citat aceste date exacte și pentru a mai domoli puțin din triumfalismul contemporan care vede progres și unde e nevoie, și unde nu e nevoie. Dar nu vreau să insist prea mult asupra acelei epoci în care omul nostru a reușit să comunice, printr-un vocabular de avarie, ci doresc să vă spun că bagajul lexiacal, adică de cuvinte, al omului contemporan se apropie îngrijorător de cel al omului de Cro-Magnon. Nu știu câte cuvinte foloseau acei oameni acum 30 000-40 000 de ani, dar știu că românul de azi folosește, în medie, între 200 și 300 de cuvinte. Asta nu ar fi foarte îngrijorător câtă vreme aceste cuvinte s-ar regăsi într-o sintaxă cât de cât îngrijită. Numai că nu e deloc așa!
Din păcaate, asistăm la o degradare continuă, exasperantă și tragică a limbii române. Generațiile ce vin de pe băncile liceului nu sunt capabile să refrazeze inteligent și inteligibil mesaje din cele mai simple. Întâmplarea face să scriu aceste rânduri chiar în zilele în care bacalaureatul a început cu proba orală de limba română, o probă la care majoritatea candidaților au primit calificativul maxim. Este o rușine fără de seamăn fiindcă majoritatea exasperantă a absolvenților de liceu nu au nici vocabular, nici nu știu să scrie relativ corect.
Nu vreau să fiu exagerat de patetic, dar, în acești ultimi ani, nivelul de competență lingvistică a celor care vin la facultate a scăzut catastrofal. Contribuie la această tragedie națională calitatea tot mai lamentabilă a profesorilor, „modelele” din presa audio-vizuală, victoria definitivă a comunicării prin emoticoane, dar, înainte de orice, lipsa unei politici educaționale coerente și eficiente cu privire la materia numită „limba și literatura română”. Care să îi facă pe elevi să citească. Fiindcă, fără citit, nu există îmbogățire a vocabularului, nu există înțelegere a limbii, suplețe și nuanță în exprimare.
Iar fără o limbă română bogată și nuanțată, să fie clar, ne întoarcem la cRo-Magnon.